Încerc să mă calmez, fiindcă, de regulă, se spune că nu este bine să scrii sub imperiul emoţiilor. O fi. Dar parcă nici să fii rece precum un peşte mort nu mi se pare o atitudine de dorit. Şi fiindcă tot veni vorba de morţi, mi-au ajuns sub ochi câteva fotografii ale unor morminte scufundate din Cimitirul "Eternitatea". Ei bine, mormintele cu pricina, aparţinând unor gălăţeni ai căror apropiaţi sunt plătitori de impozite şi taxe, care îşi achită la timp inclusiv taxele aferente concesionării locurilor respective, ar trebui refăcute, potrivit administraţiei, de către oameni, pe cheltuiala lor. Bine, să presupunem că aşa ar fi corect, deşi am sentimentul că oamenii nu primesc mai nimic, în afară de un dispreţ suveran, pentru banii lor.
Dar, mă întreb şi eu ca un om de bună-credinţă şi fără interes direct în problemă, ce ar trebui să facă oamenii? Să se unească în Asociaţia Deţinătorilor de Morminte şi să închirieze o basculantă cu care să care pământ la cimitir? Să facă un convocator al tuturor oamenilor tineri din familie - deşi, se ştie, cei mai mulţi dintre aparţinători sunt plecaţi din oraş sau chiar din ţară - şi să-i rotească de serviciu la întreţinerea mormintelor? Sunt perfect de acord că fiecare familie ar trebui să aibă grijă de mormintele celor dragi şi, cel puţin atâta timp cât sunt în stare, majoritatea oamenilor îşi cinstesc morţii, poate uneori mai mult decât pe membrii încă vii ai familiei. Dar vine o vreme când oamenii nu mai pot, iar să-i ceri unui octogenar să-şi care singur pământ la mormântul soţiei este de un cinism fără margini. Îi şi văd pe gălăţeni aliniaţi cu lopeţile pe aleile din cimitir (alei vorba vine, fiindcă înţeleg că la "Eternitatea" s-au decopertat toate căile de acces, devenite acum tranşee cu noroi) să basculeze clisă.
De altfel, această nouă idee din zona administraţiei cimitirelor se aliniază trendului din ultima vreme: nu se mai îngroapă oamenii în weekend, că nu are cine să le sape groapa, dacă ai avut ghinionul să-şi încheie un om drag socotelile cu viaţa la sfârşit de săptămână, trebuie să vii şi cu groparii la pachet, că nu se intervine. Iată, dacă se scufundă mormintele, deşi e clar că a fost un accident de teren acolo, nu este cazul de neglijenţă din partea oamenilor. Ce urmează, mă întreb? Mâine, poimâine mai sărim şi gardul cimitirului, că nu va avea cine să ne deschidă poarta? Oare chiar nu s-ar putea încredinţa administrarea unor companii private? Nu de alta, dar se pare că angajaţii "la stat" au o problemă cu morţii noştri. Să nu cumva, Doamne iartă-mă, să avem şi noi o problemă cu-ai lor.
