Consecinţele războiului din Orientul Mijlociu încep să se resimtă din ce în ce mai acut pe toate meridianele globului. Scumpirea combustibililor, primul efect direct al conflictului, care afectează deja multe ţări europene, pare să fie doar vârful aisbergului.
La orizont se profilează o criză economică mult mai severă, pe care lumea nu pare încă să o conştientizeze pe deplin. Menţinerea blocării în aprovizionarea cu petrol şi gaze poate conduce la efecte în lanţ, care s-ar putea transpune în penurie de alimente în zonele din proximitatea conflictului, pentru că ţările din Golf depind aproape în totalitate de transporturile prin strâmtoarea Ormuz, dar şi în presiuni majore asupra economiilor din multe state, care pur şi simplu nu şi-ar mai putea asigura necesarul de energie, cu consecinţe directe asupra transporturilor, industriei şi agriculturii, creşteri de preţuri, perturbări de aprovizionare sau chiar raţionalizarea consumului.
După ce solicitarea lui Donald Trump către aliaţii din NATO de a se implica în deblocarea strâmtorii a fost tratată iniţial cu refuz ("Vom ţine minte!", a răbufnit Trump), pe motiv de neimplicare în război, mai multe ţări importante ale lumii şi-au dat seamă că, de fapt, blocada impusă de Iran le afectează direct (iar americanii sunt printre puţinii care nu au nevoie de petrol şi gaze), aşa că au decis în cele din urmă să dea curs cererii SUA.
Declarației privind libertatea de navigație în strâmtoarea Ormuz, semnate inițial de Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Olanda și Japonia, i s-au alăturat în ultimele zile peste 20 de ţări, printre care şi România, împreună cu Canada, Coreea de Sud, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Australia sau Noua Zeelandă. Țările semnatare își exprimă disponibilitatea de a contribui la eforturile pentru asigurarea libertății de trecere prin strâmtoare şi solicită Iranului „să înceteze minarea apelor, atacurile cu drone și rachete, precum și orice alte acțiuni menite să blocheze navigația comercială”. Declarația nu presupune sprijin militar imediat, însă e greu de crezut că Iranul va renunţa de bunăvoie la unul dintre puţinele atuuri pe care le are în acest conflict.
Drept urmare, este de presupus că nave de război ale ţărilor semnatare vor ajunge destul de curând în zonă, pentru a pune presiune asupra Iranului, dincolo de solicitările diplomatice şi de ultimatumul de 48 de ore anunţat de Donald Trump. Majoritatea statelor semnatare au flote puternice, aşa că sunt curios ce va trimite România, care "se încăpăţânează" de zeci de ani să nu-şi construiască nave, deşi şantierul de la Galaţi a început să trimită oamenii în şomaj din lipsă de comenzi, iar cel de la Mangalia este în colaps. Avem trei fregate, e drept, dar toate sunt construite în anii '80 şi sunt departe de a mai impresiona pe cineva. Mai putem adăuga un submarin nefuncţional, o mână de corvete şi alte câteva nave mai mici. A, era cât pe ce să uit de bricul "Mircea", lansat la apă în 1938. Praf îi facem!
