Mă bucur când aud şi văd că sunt recompensați pentru rezultatele lor elevii buni. Fie că e vorba despre câştigătorii olimpiadelor şcolare, fie că e vorba despre campionii examenelor naţionale, îmi creşte sufletul de bucurie pentru ei, fiindcă mereu am crezut că trebuie răsplătită performanţa, indiferent de zona de unde provine. Iar în ceea ce-i priveşte pe copii şi tineri, recompensa este cea mai frumoasă formă de încurajare.
Am auzit voci care spun că, de fapt, nu ar fi nevoie de premii în bani, tinerii ar trebui să înveţe pentru ei înşişi, pentru viitorul lor, nu pentru că ar putea să-şi cumpere mai uşor x sau y gadgeturi la modă. De acord, până la un punct. Evident că e bine să înveţi pentru tine, nu pentru premiul de la Primărie. Cred că este însă esenţial să-i obişnuim de mici pe cetăţenii noştri de mâine cu ideea că, dacă muncesc, sunt şi răsplătiţi pe măsura efortului. Altfel, nu vor mai aştepta 19 ani să spună că pleacă spre zări mai albastre, o vor spune de la 14.
În altă ordine de idei, cred că este la fel de important ca orice municipalitate, orice for decizional, de altfel, să susţină performanţa copiilor comunităţii şi prin eforturi concentrate de dezvoltare a infrastructurii, de răsplătire a tuturor celor care au contribuit la apariţia performanţei, fie ei profesori sau alt gen de educatori, fie instituţii de cultură, fie, pur şi simplu, părinţii sau familia lărgită a celui care a excelat. Nu ajunge să-i dai copilului 1.000 de lei, deşi iniţiativa este benefică şi de încurajat, trebuie să te asiguri că părinţii acelui copil au condiţii de trai suficient de bune încât nu doar să nu-şi dorească ei să se mute în altă parte a ţării sau a lumii, dar şi să-şi dorească o viaţă aici pentru copiii şi nepoţii lor. Altfel, generaţiile crescute şi premiate de noi astăzi vor pleca - pe bună dreptate - în alt oraş, iar noi ne vom zbate în mocirla neputinţei, confruntându-ne cu o îmbătrânire accentuată a populaţiei şi cu o limitare a perspectivelor.
Nu trebuie să le dăm celor mici doar aripi să zboare, ci şi posibilitatea să revină aici pentru a-şi face propriul cuib. La capitolul ăsta, ne bat la fund până şi berzele, cu oamenii civilizaţi nici vorbă să ne putem compara.
