„Bine că măcar nu miroase a... WC public”, mi-am spus în gând ieri după-amiază, în timp ce străbăteam grăbită Pasajul subteran din Centrul orașului. Mărturisesc cinstit, am cam regretat că n-aveam măcar o pălărie, dacă nu o cască de protecție. Nu ca să-mi apăr capul de soare, ci de o eventuală „interacțiune” directă cu vreuna dintre plăcile plafonului fals. Desigur, nu par nici grele și nici contondente, în caz de cădere. Dar nici n-aș vrea să aflu cum este ...

Da, mă puteți numi nostalgică, ori de-a dreptul retrogradă! Dar tot am să vă spun cât mă întristează starea jalnică în care a ajuns biata noastră "Păpădie". I-a rămas doar măciulia, cheală sub soarele de foc al verii, iar în bazin i se depozitează resturi din dalele sparte ale pavajului. Până și florile arborilor de mătase din jur sunt pălite de arșiță. Și doar curentul autoturismelor care trec în viteză pe Brăilei și Coșbuc îi mai înviorează pe gălățeni ...