Da, mă puteți numi nostalgică, ori de-a dreptul retrogradă! Dar tot am să vă spun cât mă întristează starea jalnică în care a ajuns biata noastră "Păpădie". I-a rămas doar măciulia, cheală sub soarele de foc al verii, iar în bazin i se depozitează resturi din dalele sparte ale pavajului. Până și florile arborilor de mătase din jur sunt pălite de arșiță. Și doar curentul autoturismelor care trec în viteză pe Brăilei și Coșbuc îi mai înviorează pe gălățenii care șed pe bănci, imaginându-și răcoarea de altădată.
Adevărul este că "Păpădia" nu se mai simțea bine de anul trecut. "Aura" de apă care, în trecut, împărțea lumina-n curcubeie, ajunsese o bură de apă chioară. Nici măcar cât vlaga unui duș de vară! Dar tot era mai mult decât acum, când "Puful de păpădie" - după cum apare pe lista monumentelor din Galaţi - zace prin cine știe ce depozit al Gospodărire Urbană. Dacă n-o fi ajuns deja la fier vechi.
Firește, "Păpădia" are deja o vârstă respectabilă - fiind realizată în anii 1974-1975, de regretatul tehnician Mircea Roibu - și probabil că nu prea se mai potrivește cu modernismul - na, că era să zic "betonismul" - pe care-l construiește administrația locală.
Între noi fie vorba, fântânile, în genere, n-o duc prea bine în Galați. Ne uităm - cu jale - la fântâna din Parcul "Eminescu": jerpelită și uscată. Dar nici fântânile astea noi și moderne nu-s ce-ar trebui să fie. Jetul de apă al artezienei de la intrarea în Parcul "Eminescu" a rămas cât de-o țâșnitoare. Atunci când e! Cât despre "cursul de apă" care izvorăște din paralelipipedul de beton și străbate jgheabul construit pe aleea de la P-uri e atât de anemic că nici nu-l vezi. Noroc de apa murdară ce băltește în bazinul artezienei. Mai au și porumbeii un loc să se răcorească!
Desigur, înțeleg necesitatea unor lucrări de modernizare pe bulevardul George Coșbuc. Și nevoia de modernizare a piațetei de la "Păpădie". Și a reparațiilor capitale de care are nevoie fântâna pentru a funcționa. Doar în privința planurilor ambițioase ale autorităților de a reinterpreta "Păpădia" actuală sub forma unei fântâni moderne am mari rezerve. Sau de-a dreptul temeri! E suficient să amintesc de "platformele cu jocuri de apă" de la intrarea în Parcul "Carol I" ori de cea din zona Trei Star și o să-mi dați dreptate.
Dar dincolo de nostalgiile mele, dincolo de vechime, de forma - poate anacronică - "Păpădia" constituie, totuși, un reper. Și tare mă tem că dincolo de vara acestui an, în care e clar că va rămâne pe uscat, n-o s-o mai vedem vreodată împărțind lumina-n curcubeie. Păpădie-măciulie...
