Este, poate, pentru prima dată în istoria ultimilor 20 de ani când România simte nevoia acută de oameni care să o apere. Cu structuri slăbite la nivel de imagine, în exterior, şi prin retragerile masive la pensie ale „activilor“ care ar mai fi putut spune ceva în meserie, la interior, ţara se află în faţa unui iminent pericol de a rămâne fără, să le zicem generic, ostaşi.În încercarea disperată de a acoperi rapid găuri formate în ani de zile, se recurge la tot felul ...