Este, poate, pentru prima dată în istoria ultimilor 20 de ani când România simte nevoia acută de oameni care să o apere. Cu structuri slăbite la nivel de imagine, în exterior, şi prin retragerile masive la pensie ale „activilor“ care ar mai fi putut spune ceva în meserie, la interior, ţara se află în faţa unui iminent pericol de a rămâne fără, să le zicem generic, ostaşi.
În încercarea disperată de a acoperi rapid găuri formate în ani de zile, se recurge la tot felul de strategii pentru ca poliţia, armata, serviciile de orice fel implicate în securitatea și siguranţa naţională să nu sucombe. Nicio variantă nu a fost scăpată din vedere, cel puţin de la conturarea pericolului de război de la graniţă, în care, vrem, nu vrem, am putea fi atrași în virtutea poziţionării geografice, dar și ca membri ai NATO: voluntariatul în Armată, încadrările din sursă externă, unde practic numai cine nu vrea sau sfidează flagrant minimele condiţii nu e acceptat, școlarizarea cu toptanul prin renunţarea la o mulţime de condiţii care în trecut nu erau tangibile pentru oricine și, nu în ultimul rând, proiectul reintroducerii stagiului militar obligatoriu.
Fără a exagera, România a devenit, peste noapte, un stat cu risc ridicat de securitate, apărut pe un context social extrem de delicat. Într-o ţară lovită masiv de depopulare, în care generaţiile de-o vârstă potrivită, să zicem, a avea, acum, copii buni de trimis la oaste au luat drumul străinătăţii sau nu au nimic bun de zis despre Armată. O ţară în care multe dintre cazărmile militare au fost transformate în malluri sau cartiere rezidenţiale, în care, pe vremuri, Armata însemna disciplinare prin umilinţă și mai puţin instruire. O ţară în care cei care au mai rămas au, din diverse pricini, o părere proastă despre disciplină, în care ascultarea, mai ales de ordin, echivalează cu un mare bullying. Degradarea imaginii și lipsa de interes a tinerilor vizavi de ceea ce înseamnă „a servi“ s-au văzut în ultimii ani prin dezinteresul la admiterile în școlile militare.
Tinerii nu mai sunt tentaţi să servească pentru a-și asuma riscuri în schimbul unor salarii modice în comparaţie cu veniturile unui influencer pe TikTok sau ale unei manichiuriste care pune unghii cu gel. Tinerii pentru care imaginea e totul se tem că vor trage, în haina statului, fie că o îmbracă vremelnic, fie ca profesie, ponoasele umilinţelor unei societăţi setate să critice, să râdă și să fie atotștiutoare.
Mii de locuri în băncile școlilor militare așteaptă să fie ocupate mâine de copiii pentru care ziua de azi începe cu o doză de energizant și se termină cu grija nivelului de popularitate pe reţelele de socializare.
