În luna mai a acestui an s-au împlinit 70 de ani de când promoţia de elevi 1955 de la Şcoala Medie de băieţi nr. 1 din Galaţi (fost şi ulterior Liceul "Vasile Alecsandri", actualmente Colegiu Naţional) a absolvit examenul de maturitate.
Începuse o rusificare a sistemului de învăţământ din ţara noastră, adică şcoală medie şi nu liceu, durată de 10 ani şi nu de 12, sistemul de notare până la 5 şi nu până la 10, anul şcolar cu pătrare şi nu cu semestre, maturitate şi nu absolvire, învăţarea limbii ruse din clasa a III-a, cravată roşie de pionier etc.
În cele trei clase a X-a (A, B, C) au fost peste 120 de elevi absolvenţi, care au avut o pregătire şcolară bună, întrucât aproape toţi au urmat studii superioare (facultăţi) sau şcoli medii tehnice ori economice.
Pregătirea bună se datora unui elan al elevilor de a învăţa, de a-şi însuşi şi aprofunda cunoştinţe noi, necesare oricărei profesii, dar şi de a-şi mulţumi, prin rezultatele la învăţătură, părinţii, greu încercaţi de războiul din 1941-1945, de foametea din 1946-1947, de existenţa trupelor sovietice în ţară din 1944, precum şi de implementarea unui regim comunist din anii 1945-1947.
În pregătirea noastră, un merit cu nimic mai prejos l-au avut dascălii - mulţi cu pregătire şi experienţă didactică din perioada interbelică. Aceştia, prin seriozate şi talent pedagogic, ne-au îndemnat să devenim interesaţi şi curajoşi în a afla şi înţelege cunoştinţe de matematică şi literatură, despre lumea largă cu istoria ei, despre materie şi viaţă. Trebuie să adaug că am constatat limitări în expuneri, deja lucra cenzura. Dintre profesori i-am remarcat în mod deosebit pe I. Beşliu şi E. Munteanu, la Limba română, V. Popp la Fizică, C. Chiriţă la Matematică, G. Goilav la Ştiinţele Naturii, C. Şerbu la Istorie, M. Gheorghiu la Geografie, V. Cricopol la Educaţie Fizică. Tuturor le aducem un recunoscător şi pios omagiu.
La vârsta absolvirii, de 16-17 ani, eram adolescenţi în formare, sfioşi cu fetele de la Şcoala Medie de fete nr. 2 (Liceul "Al. I. Cuza"), cu care nici nu îndrăzneam să ne privim în ochi, când ne intersectam pe strada Bălcescu, fiecare în drum spre şcoală. Am avut însă şi puţini colegi mai mari de vârstă, care aveau prietene, lucru mare la vremea aceea.
Ulterior, mulţi colegi s-au remarcat prin vocaţie, profesionalism şi conştiinciozitate în viaţa economică şi instituţională a ţării, deţinând funcţii importante: ingineri pe posturi de director şi şefi de compartimente în Combinatul Siderurgic şi Laminorul de Tablă Subţire, în şantierele navale din Galaţi şi Tulcea, în industria locală, în institute de proiectare, în sistemul de îmbunătăţiri funciare şi irigaţii, medici de înaltă specializare, decani la facultăţile de medicină şi/sau preşedinţi la asociaţiile profesionale naţionale de Pediatrie, Oncologie, Ginecologie, profesori universitari doctori, învăţători, absolvenţi de academie militară ajunşi colonei sau generali, scriitori şi epigramişti, jurnalişti la ziarele centrale sau locale (inclusiv la „Viaţa nouă”), tehnicieni, proiectanţi, economişti, chiar consilier principal la Prefectura Regiunii Galaţi etc.
Nu am dat nume din motive de loialitate colegială, pentru că am fost uniţi de o anume empatie (pe timpul nostru, o prietenie, mai mult o înţelegere a condiţiilor precare de viaţă ale fiecăruia şi o anume aplecare de a da ajutor la nevoie). Pe de altă parte, se ştie că, atunci, accesul la un post important era legat de a fi la timp într-un loc favorizat la promovări, dar prin această explicaţie nu vreau să diminuez performanţa profesională de excepţie a multor colegi ajunşi, pe merit, pe poziţii de invidiat.
Marea majoritate a colegilor noştri de liceu nu mai sunt printre noi - unii decedând, din păcate, chiar la vârste sub 50 de ani, iar noi, cei câţiva rămaşi în viaţă, mai mult sau mai puţin betegi, ne îndreptăm gândul spre anii petrecuţi împreună la şcoală şi la desele noastre întâlniri aniversare, amintindu-i şi evocându-i cu multă simpatie şi apreciere. În final, celor plecaţi din lumea aceasta le dorim odihnă veşnică, fiecăruia după fapte şi credinţă, să primească de la Dumnezeu răsplată dreaptă pentru o viaţă pământească grea, trăită în permanentă tranziţie politică şi socială.
Cât despre noi, cei aflaţi încă aici, ne vom întâlni vineri, 30 mai 2025, cu elevi de clasa a XI-a ai Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, cu sprijinul domnului profesor Ion Cioroiu, pentru a le împărtăşi din experienţa noastră de viaţă şi, de ce nu, pentru a învăţa dintr-a lor.
