În a 5-a Duminică din Postul Mare, Anul Domnului 2010, credincioşii de la Dunărea de Jos au rămas statornici în Sfintele Biserici. Ba chiar au venit în număr mult mai mare pentru a parcurge cu adevărat călătoria spre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
La Catedrala Galaţilor, unde Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Arhiereul locului, Înalt Prea Sfinţitul Casian, cuvântul rugăciunii şi al predaniei s-a aşezat lin în sufletele pelerinilor aflaţi pe calea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
S-au citit două pericope, dar noi ne vom opri la cea din Evanghelia după Marcu (10, 32-45), din care aflăm că Fiul Omului - unul din numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos - Se îndrepta înspre Ierusalim, împreună cu cei doisprezece ucenici, prevestindu-le cele viitoare.
Şi doi dintre ei, Ioan şi Iacov, fiii lui Zevedeu, I-au cerut Învăţătorului. „Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta”. „Nu ştiţi ce cereţi”, le-a răspuns Iisus.
Şi a continuat Mântuitorul, întrebându-i: ”Puteţi bea paharul pe care-l beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?”. „Putem”, au răspuns cei doi ucenici.
„Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit...”.
Rămânând tot în atmosfera evangheliei, mai adăugăm că îndemnul şi povaţa Mântuitorului către cei doi ucenici, situaţie în care ne regăsim mulţi dintre noi, este una cât se poate de actuală.
El recomandă ucenicilor ca între ei să nu fie luptă pentru întâietate, care e mai mare şi care e mai mic.
„Ci care vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul vostru şi care vrea să fie întâi între voi să fie tuturor slugă”.
Tot la fel cum „Fiul Omului nu a venit ca să i Se slujească, ci ca să slujească „şi Să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.
În contextul Evangheliei celei de-a V-a Duminici din Postul Mare, referindu-se la pilda de mai sus, Înalt Prea Sfinţitul Casian a spus că „ucenicilor nu le trebuie putere pe pământ” şi ne-a trimis la o întrebare din slujba înmormântării:
„Care mărire stă pe pământ neschimbătoare?” Chiar aşa, care mărire omenească?...
„De această dată, Mântuitorul face o analiză a sensului profund al vieţii noastre, a explicat Înalt Prea Sfinţitul Casian. Între noi, nu trebuie să fie aşa, nu trebuie să ne dorim să fim stăpânitori de oameni”.
„Dar ce trebuie să ne dorim, dacă vrem să fim întâi? Mântuitorul nu-i condamnă, însă îi corectează. Îşi cheamă ucenicii şi îi îndeamnă, îi învaţă să îşi îndrepte atenţia şi fapta spre calea cea adevărată”.
„În locul dorinţei de putere asupra semenilor, Fiul lui Dumnezeu ne arată calea cea adevărată, care este îndreptarea şi slujirea semenului. În locul dorinţei de putere, Dumnezeu îţi oferă, omule, darul slujirii semenului tău”.
Făcând referire la dorinţa de putere a unora, la dorinţa de a-şi înrobi semenii, Păstorul nostru a spus că această evanghelie ne arată „scurtimea şi îngustimea noastră omenească, distanţa de la cele omeneşti la cele dumnezeieşti” şi ne-a îndemnat să învăţăm modelul slujirii după modelul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care nu a venit să i Se slujească, ci ca să slujească.
Avem pilda din Joia Mare, când Mântuitorul spală picioarele ucenicilor, „de unde tragem concluzia că cel mai mare este cel mai accesibil, se face toate tuturor”.
Ieri, Înalt Prea Sfinţitul Casian ne-a îndemnat pe noi, pelerini veşnici spre Dumnezeu, ca măcare de Învierea Domnului nostru Iisus Hristos să dăm dovadă că trăim într-o comunitate de creştini şi nu de păgâni.
Arhiereul Dunării de Jos a recomandat ca presa să nu mai arunce cu noroi în nimeni, iar în noaptea de Învierea Domnului, măcar cât este slujba de Înviere - între orele 23.00 şi 3.00 dimineaţa, să nu mai fie deschise barurile.
Până atunci să ne deschidem inimile către cei care au nevoie de noi...
