Ghid de supraviețuire și farmec local: se merită sau nu să locuiești în Berești.
E chiar atât de plictisitoare viața la Berești? Adevărul dincolo de aparențe. De ce merită să locuiești în Berești: tradiții, comunitate și farmec local.
Berești nu este un oraș perfect, dar are un farmec pe care doar localnicii îl înțeleg.
Orașul Berești e situat la 88 de kilometri de municipiul Galați. Probabil că nu ai auzit niciodată de el. Nu sunt prea multe suflete. Vreo două mii. Tinerii au plecat fie la muncă, fie la studii în orașele care le oferă mai multe oportunități. Deși beneficiază de toate condițiile unui trai citadin, orașul nu oferă și garanția unui viitor. Nu sunt locuri de muncă și nici nu există șansa unei dezvoltări profesionale. Așa că, în fiecare an, absolvenții pleacă în căutarea unui trai mai bun.
Dacă ai veni în vizită la Berești și mi-ai cere să-ți arăt orașul, te-aș duce în parc, ori la plimbare pe străzi, ori în pădurea de salcâmi, ori pe dealurile verzi. Diminețile sunt calme aici. Încep odată cu cântecul cocoșilor, lătratul câinilor și ciripitul păsărelelor. Sâmbăta, orașul se trezește în bătăi de toacă, iar duminica, în sunet de clopot, care cheamă creștinii la biserică. Nu vei auzi claxoane agasante.
În fața blocului în care locuiesc, două femei și doi bărbați sporovăiesc pe băncile împărțite de primărie acum un an sau doi. Au aparținut căminului cultural, dar după modernizarea lui, au fost distribuite unde s-a găsit de cuviință. Una e mai durdulie și cealaltă mai slăbuță. Bărbații, unul înalt și mai sfrijit și celălalt mai covârjit. Durdulia sparge semințe și deja are o grămăjoară de coji vizibilă la picioare. Îi observ de cum ies din scară. Și ei pe mine.
-
Săru’ mâna! le spun
-
Ce faci, fetiță, ai ieșit la plimbare?
Atunci când locuiești într-o comunitate mică, toată lumea cunoaște pe toată lumea și, mai toți își vâră nasul în treaba ta.
-
Da…, am stat puțin pe gânduri până să întreb pe nepregătite pe femeia durdulie:
-
Tanti, matale îți place de orașul nostru?
O să-i spun tanti, pentru că, deși îi place să vorbească mult și despre toate, nu îi place să îi fie dezvăluită identitatea.
-
Ce să-mi placă?
Scuipă cojile și se încruntă.
-
Bereștiul, spun
-
Bineînțeles! Deodată debordează de patriotism local. Aici mi-s rădăcinile! Față de cum era pe vremea mea, a mai evoluat. E mai greu pentru tineret, că nu aveți locuri de muncă și plecați, lăsându-ne singuri aici.
Spusele femeii mă pun pe gânduri. Bereștiul nu este un oraș rămas în trecut, doar că procesul de dezvoltare este mai lent. Avem farmacii, un cabinet medical, o secție de poliție, o bancă, un oficiu poștal, o stație de pompieri și un serviciu de ambulanță.
Există liceu, o școală și o grădiniță, care adună la un loc sute de elevi din oraș și din satele vecine.
Liceul, o clădire cu două etaje, nu mai seamănă deloc cu cel pe care îl cunoșteam pe vremea când eram elevă aici. S-au făcut renovări masive. În curte sunt bănci inteligente. Nici urmă de vechile bănci de metal cu vopseaua scorojită. La începutul acestei veri, au construit și un foișor. Bereștiul nu este genul de oraș care încearcă să impresioneze la prima vedere. Nici nu încearcă să o facă. Nu are clădiri înalte, nici bulevarde, nici viață de noapte. Nu există mall, doar un supermarket. Blocurile nu depășesc trei etaje, iar oportunitățile de dezvoltare trebuie căutate cu lupa.
Are însă ceva ce orașele mari au pierdut. Sentimentul de acasă, sentimentul de comunitate. Oamenii se cunosc între ei și mamaia de la poartă îți poate găsi rudele până la gradul trei dacă îi spui al cui ești. Și, cum spun cei înțelepți: cu bune, cu rele e al meu. E acasă.
Fiecare oraș își are inima. La Berești o găsești în Parcul Bucuriei. Cândva o bucată de teren plină de buruieni, a devenit centrul orașului. Nu e numai un parc, ci pulsul comunității. Dimineața e loc de joacă pentru pici, seara se transformă în cinematograf în aer liber, iar în alte cazuri e gazda evenimentelor care animă ocazional orașul.
Bereștenii sunt extrem de mândri de tradițiile lor, și asta îmi place.
Toată lumea se implică în a menține vii tradițiile și obiceiurile din străbuni. De ziua Iei, localnicii îmbracă cea mai frumoasă cămașă pe care o au și se alătură activităților care promovează portul tradițional. Iarna răsună pocnetul bicelor și sunetul tălăngilor. Care călare, care pe jos, urătorii străbat orașul de la un capăt la celălalt, îmbrăcați în straie albe și căciuli de oaie, ca pe vremea lui Creangă.
O altă tradiție locală este Târgul de cai, care contribuie la promovarea identității locale. Fie că sunt pasionați sau curioși să vadă exemplarele cabaline de rasă, fie că vin pentru mici și alte bunătăți întinse pe tarabe, vizitatorii din împrejurimi nu se lasă așteptați.
Evenimentul de referință al orașului îl reprezintă Sărbătoarea Salcâmului. E prilej de voie bună și de o sârbă încinsă sub razele toride ale soarelui. Este ziua în care strada devine neîncăpătoare, pentru că această sărbătoare atrage sute de oameni, atât din oraș cât și din satele vecine, mai ales dacă pe capul de afiș se anunță un artist cunoscut de muzica populară.
Dacă nu ești o persoană care se plictisește repede, cred că acest orășel ți-ar putea face cu ochiul. Măcar pentru o scurtă plimbare. Cine știe, poate aerul curat, natura și tihna ar putea să-ți fure inima.
