În ziua aceea (era într-o Duminică) nu i-am zis Mamei că am de gând să plec de acasă! Nu pentru că nu ar fi fost de acord cu intenţia mea sau că m-ar fi iscodit în acest sens, ci pentru că nu voiam s-o mai pun în situaţia de a se gândi mereu la siguranţa mea fizică şi sufletească, deşi, în acele vremuri, umblau mai puţini tâlhari la drumul mare şi la drumul mic, decât acum! Lăsând-o să creadă că sunt la umbra sălciilor din Râpa cea Mare, în voia pupezelor şi cuc ...

acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!... [între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până ajung sau nu ajung acolo,/ adică-n celălalt aicea, să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica, să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să mai rămână în cârdăşie cu minciuna/ ori spadă-n spadă cu matricea! printre aceste două puncte/ (ca printre scylla şi charibda, ca printre alfa şi omega)/ am vrut să scap de păcăleală ş ...

Dacă vrei să afli câţi bădărani se comportă (zilnic) într-o staţie de autobuz, într-o staţie de tramvai, la intrarea-ntr-o scară de bloc, pe băncile din parc, n-ai decât să numeri chiştoacele şi ambalajele azvârlite oriunde, numai în coşul de gunoaie nu! Iată-l pe unul dintre aceşti ipochimeni plătitori de taxe la ghişeele nesimţirii şi sfidători ai celor mai elementare norme de conduită! Dotat cu frizură a la punk, şi cu glugă a la rebel, şi cu cabluri în urech ...

Domnule comandant, vă rog să-mi permiteţi să raportez: am luat cartuşele umplute cu nectar şi poezia din dotare, dar am uitat foaia de cort şi sacul cu merinde, am uitat chiar şi pasul de defilare, am luat fotografia iubitei, dar am uitat cum se strigă înainte, cum întocmai şi la timp se trece la executare! Domnule comandat, am venit numai eu, singur, cu mâna goală, însă cu sufletul plin de drag pentru patria din această ţară, cu gândul plin de pace şi iubire şi respect ...

Conform unei Cărţi scrise de nişte ingineri/doctori specialişti/experţi în Istoria apariţiei/dispariţiei a tot ce se vede şi ce nu se vede, la Început a fost Cuvântul! Care început? Primul? Al doilea? Următorul? Care sfârşit? Primul? Al doilea? Următorul? Dau ori nu dau crezare acestei explicaţii cu valoare de pericopă, nu-i nici o tresărire, nici un bănat, nici o clintire, nici o încercare de desluşire, nici un gest de „stai aşa, că nu-i aşa”, de „n-ai încotro, a ...

Şi poate chiar am să ajung/ tocmai la marginile tale, măcar o clipă să-nţeleg/ de ce, de unde, până unde se-ntâmplă tot ce (n)-am văzut,/ (n)-am auzit pe-această cale, tot ce mai ştiu, tot ce mai cred/ că e frumos şi (nu) s-ascunde, şi (nu) mă-ndeamnă la păcat,/ şi mă condamnă la candoare, se naşte-n orişice moment/ şi-n orişicare clipă moare! Şi poate chiar am să te rog/ să-mi dai alăturea de tine un loc de veci, mărunt, egal/ cu (ne)putinţa firii mele de-a re ...

Promiteam în ziarul de ieri că am să scriu şi am să public cel mai frumos poem despre vârsta senectuţii, la rugămintea bătrânului care ar fi avut un loc pe scaun, dacă - [nu mai spun, dar consider că aţi cetit şi aţi analizat şi (n)-aţi aplaudat ce a păţit bietul moşnegel înţelept, da?]... Aşadar, îl rog frumos pe isteţul bătrân să se uite la rubrica DIVINA TRAGEDIA, iar într-asta să admire cu lacrimi încă unul dintre cele mai triste şi adevărate poeme despre c ...

Nu „panta rhei” mă ţine lămurit/ că sunt nemişcător în admirare pentru acest (ne)clar necunoscut/ din tot ce-(a)(m) fost şi din continuare! Nu „nec plus ultra”-mi ţine calu-n frâu,/ nu-mi pune interzis pe „nu se poate”! Se poate să greşesc(!?) să nu pricep(!?)/ „festina lente” în eternitate! Se poate întâmpla orice şi-oricum:/ se poate pune şi la vis lăcată, se poate pune doliu la mister,/ se poate (ne)norocul să mă bată, se poate pierde calea spre-nceput/ ...

Ieri... bătrânul urcă încet, foarte încet, greoi, nesigur pe sine! Are cam optzeci şi cinci de ani şi baston! Are ochi albaştri! Poartă haină străveche, dar curată! Şi pălărie tot la fel de trecută prin vremuri şi prin timpuri! Şi încă o anumită candoare i se poate citi pe chipu-i brăzdat de riduri! Şi încă se vede că mai poate păstra şi mai poate folosi gesturi şi vorbe decente, încărcate cu tot respectul din lume! Urcă şi nu găseşte nici un scaun liber! Toate ...

De-un timp (ne)tot, stă-n miezul tăcerii din adâncul (ne)mărginit şi gratis al întâmplării sale, şi-aşteaptă desluşirea-ntr-un dor şi într-o doară, aşa, ca (ne)păsarea slăvită-n catedrale, aşa, ca (ne)simţirea trăită-ntâia oară, aşa, ca o iubire care n-a vrut să plece şi-(mi) spune că regina-i de-ajuns cu mat la rege! De-un timp (ne)tot, sunt rege-al blestemăţiei care-şi întâmpină regina cu-onoruri triumfale, care-şi cultivă viaţa la rădăcina morţii, ca ...