Ordonanţa preşedinţială este procedura specială prin care o persoană solicită instanţei de judecată să dispună măsuri vremelnice (provizorii), în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ca orice acțiune ce poate fi înaintată spre judecată instanței, ordonanța președințială trebuie să se supună unor condiții de fond și de formă, se timbrează cu taxă judiciară, se soluționează după o anumită procedură și poate fi atacată, în condițiile legii.
Condiţiile speciale de admisibilitate
Pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- să existe aparenţa unui drept în favoarea reclamantului şi urgenţa măsurii solicitate;
- această măsură să fie provizorie (vremelnică);
- să nu se analizeze (soluţioneze) fondul cauzei.
Aceste condiţii trebuie să existe nu doar în momentul sesizării instanţei cu cererea de ordonanţă preşedinţială, ci pe tot parcursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii (inclusiv în căile de atac).
Măsuri care pot fi solicitate
Dintre măsurile provizorii care pot fi solicitate pe calea ordonanţei preşedinţiale menţionăm:
- stabilirea provizorie a locuinţei copilului minor la unul dintre părinţi sau reintegrarea soţului alungat, eventual şi a copiilor, în locuinţa comună până la soluţionarea definitivă a divorţului;
- evacuarea soţului turbulent din domiciliul comun până la soluţionarea definitivă a partajului;
- obligarea unui soţ să predea celuilalt soţ bunurile proprii de uz personal sau bunurile necesare exercitării profesiei;
- inventarierea bunurilor comune când există pericolul înstrăinării acestora de către unul dintre soţi;
- împărţirea provizorie a folosinţei locuinţei comune etc;
- măsuri cu privire la raporturile de vecinătate şi proprietate (ex., sistarea executării unei lucrări efectuate de un vecin care pune în pericol imobilul sau închide accesul la acesta, obligarea unei persoane să permită accesul pentru finalizarea lucrării la acoperişul unei clădiri);
- măsuri privind executarea silită (ex, suspendarea executării provizorii pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări silite), etc.
Cererea de sesizare a instanţei de judecată
Cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie să cuprindă toate elementele necesare cererii de chemare în judecată, şi anume:
- numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul acestora;
- indicarea măsurii care se solicită să fie luată;
- motivele care justifică urgenţa acestei măsuri;
- probele pe care reclamantul le solicită în dovedirea cererii (înscrisuri, interogatoriul pârâtului etc);
- semnătura reclamantului.
La cerere va fi anexată şi dovada (chitanţa) de plată a taxei judiciare de timbru. Cererea şi înscrisurile anexate acesteia se depun la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Taxa judiciară de timbru
Cererea de ordonanţă preşedinţială neevaluabilă în bani trebuie să fie timbrată cu 20 de lei, iar cererea evaluabilă în bani se taxează cu 50 de lei, dacă valoarea acesteia nu depăşeşte 2.000 de lei, şi cu 200 de lei, în cazul unei valori mai mari de 2.000 de lei.
Procedura de soluţionare a cererii
În vederea judecării cererii, părţile sunt citate potrivit regulilor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare. Instanţa sesizată poate aprecia ca judecarea cererii să se facă şi fără citarea părţilor, iar în cazul unei urgenţe deosebite, poate chiar în aceeaşi zi să pronunţe ordonanţa pe baza cererii şi a actelor depuse la dosar, fără concluziile părţilor. Întrucât judecarea ordonanţei preşedinţiale se face de urgenţă, Codul de procedură civilă prevede că nu sunt admisibile probele a căror administrare ar întârzia judecarea cauzei (ex., efectuarea unei expertize tehnice, luarea interogatoriului unei persoane aflate în străinătate etc). Instanţa de judecată soluţionează cererea de ordonanţă preşedinţială printr-o hotărâre a cărei pronunţare poate fi amânată maximum 24 de ore, iar motivarea soluţiei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Calea de atac
Împotriva acestei hotărâri se poate declara apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă judecata s-a făcut cu citarea părţilor, şi de la comunicare, în cazul în care soluţionarea cererii s-a realizat fără citarea acestora. Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor, chiar dacă la prima instanţă judecata a avut loc fără citare. Apelul nu suspendă executarea, însă la cererea părţii interesate, instanţa de apel poate să dispună suspendarea executării ordonanţei până la soluţionarea căii de atac. Această suspendare este condiţionată de plata unei cauţiuni al cărei cuantum se stabileşte de către instanţă în limitele prevăzute de Codul de procedură civilă. De menţionat şi faptul că împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie la executare.
Unde se cere ordonanța președințială
Conform art. 997 din Codul de procedură civilă, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului. Sintagma "instanța competentă să judece fondul dreptului" se referă la fondul dreptului dedus judecății prin cererea de ordonanță președințială. Determinarea instanței competente să judece cererea de ordonanță președințială se realizează prin raportare la obiectul cererii de ordonanță președințială, și nu la un alt obiect al unei acțiuni aflate pe rolul instanței de judecată. Ca atare, competența soluționării unei cereri de ordonanță președințială revine acelei instanțe care ar fi competentă să se pronunțe pe fondul dreptului dacă pretenția reclamantului ar fi fost formulată în cadrul unei acțiuni de drept comun.
