Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă -te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă,te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă,tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartăcând era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tataca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata,şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeiacare l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteiaştergătoare ...

- Da, băi, da! Adevăr grăieşti, băi, Brânză! Eşti cel mai bun cirac şi conviv de bătaie lungă, bă! Ce bine că a fost dat să ne întâlnim alcătuirile pe meridianele şi pe paralelele vieţii noastre fericite! Mă simt aşa de realizat în compania ta şi a nevestei mele şi a nevestei tale şi a tuturor prietenilor de aceeaşi teapă încât se-nvârteşte pământul cu mine în sens invers! Am nişte emoţii aşa de fluctuante şi consistente încât mă doare până şi teribilu ...

- Păi, dragul şi semnificativul meu boss, ilustrul şi adulatul meu Şvaiţer, după aspectul exterior - ţinută, gestică, mimică, grimasă, strâmbătură, radiaţie - mă satisface coeficientul tău de inteligenţă, chiar mă taie prin măruntaie un fel de pizmă amicală, de gaşcă, de cartier! Despre calităţile tale de interior nici nu mai zic! Hurui, te hâţâni, te hurduci de atâta IQ! Şi este şi normal ca şi nestemata ta nevestică să aibă coeficientul mare, chiar mai mare ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme, printre indiferenţa şi scuipatul omului modern, nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă, nu mai poate fi Cenuşăreasă, e gata să plece oriunde şi oricând, însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă, chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă (!) (!) unii au declarat-o indezirabilă, alţii au declarat-o inumană, şi unii şi alţii au trecut la ur ...

La toate s-a gândit speculantul Costică Brânză înaintea celei mai importante şi celei mai aşteptate întâlniri cu omologul său, Vasile Şvaiţer, dar că vor ajunge să-şi scormonească şi să-şi cântărească IQ-urile personale şi pe ale scumpelor lor jumătăţi, nici vorbă să-i fi trecut pe vro undeva! Oarecum surprins, Costică se scarpină pe la tâmple, pe la inghinală, pe la axială - un obicei urât-urât, însă pe care-l cultivă la orice oră din zi şi din noapte, î ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” înjură şi aşteaptă şi-mprăştie blesteme,de domnul şi de doamna şi de altar înjură -blestemele-s cu flăcări şi chinuri şi urgie,otrava-i curge-n valuri pe ochi, pe nas, pe gură !!!şi câtă nerăbdare l-încearcă n-aşteptareşi-i clocoteşte-n carne şi-n oase şi în sânge -vrea repede să(-i) vină în huietul mulţimii,s-o vadă - umilită - cum geme şi cum plânge !!!de când se pregăteşte pentru această ziuăd ...

După ce ascultă toată tirada lui Vasile Şvaiţer, ilustrul Costică Brânză schiţează un zâmbet aproape machiavelic pe sub mustăcioara de cicisbeu-tămâie, dă de duşcă paharul cu poşircă americană (whisky, bre!)... apoi se scarpină inghinal şi axilar, râgâie prieteneşte, îşi aprinde o ţigară împotriva legii... (că doar d-asta-i bancher, nu?)... şi se pregăteşte să înceapă elaborarea răspunsului mult aşteptat de amicul său cu ochi galbeni şi bulbucaţi de pers ...

Vasile Şvaiţer şi Costică Brânză au fost colegi de bancă în Şcoala Generală, în Şcoala Medie şi în Şcoala Cealaltă! Le-au terminat pe toate! Cu bine! Cu laude! Cu artificii! Cu zaiafeturi! Cu manele! Cu onoruri militare! Apoi, fiecare având neamuri sus-puse, adică Frecători de Mentă în Ministerul Finanţelor, şi fiecare ştiindu-se cu cheag consistent în Cont, şi-au ocupat Portofoliul de Speculator în BRDST (Banca Română de Distrugere Sistematică a Ţării)... şi-şi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" (!) lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lor să umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice idei despre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minor sub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei (!) (!) știu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în vis şi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi, şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul înch ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,/ uită-te-n cicoare, doamna mea,şi auzi şi vezi ce substantive/ fac şi spun ceva şi altceva!Uite-o lampă veche şi măruntă!/ uite şi-un cri(menestrel) hoinar!Vin la tine să-ţi păzească somnul,/ (să-şi câştige bani de buzunar)şi să ţi-l descânte până visul/ vine (prin cicoare) din înalt,din adânc, de unde (toată viaţa)/ îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un herald,să te-anunţ ...