Criticul literar Mihai Ungheanu s-a născut pe 17 martie 1939, în localitatea Slobozia Veche, județul Ialomița. A urmat cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universităţii București, în perioada 1958-1963. În 1983 a obținut titlul de doctor în Istoria Literaturii Române. A fost redactor la revistele ”Ramuri” din Craiova, ”Scânteia tineretului”, ”Contemporanul”, ”Luceafărul”.
A debutat în 1965, în revista ”Ramuri”, în cadrul rubricii ”Cronică literară”, iar editorial, în 1970, cu volumul ”Campanii”. A publicat cărți de critică și istorie literară şi de eseuri, între care ”Pădurea de simboluri”, ”Marin Preda. Vocație și aspirație”, ”Arhipelag de semne”, ”Interviuri neconvenționale”. Este și autor al lucrărilor ”Holocaustul culturii române. 1944-1984” și ”Enciclopedia valorilor reprimate. Războiul împotriva culturii române. 1944-1999”. A avut ideea înființării Festivalului ”I.L. Caragiale”, al cărui președinte a fost, la Teatrul Național din Craiova, în perioada 1977-1984. A fost distins cu Premiul pentru Critică al revistei ”Argeș” (1970), Premiul pentru Critică al Asociației Scriitorilor din București (1973 şi 1978). S-a stins din viață pe 12 martie 2009, la Bucureşti.
