Romancierul și eseistul Anton Holban s-a născut pe 10 februarie 1902, la Huși. A urmat cursurile primare la Fălticeni și apoi Facultatea de Litere din București, secția limba și literatura franceză.
A frecventat Cenaclul "Sburătorul", unde a citit povestiri și fragmente din romane. În perioada 1928-1932, a activat ca profesor de limba franceză la Liceul de Băieți "V. Alecsandri" din Galați, iar în 1934 s-a transferat la Seminarul Central din București. A debutat în 1928, în revista "Mișcarea literară", cu articole despre monumentele de artă românească veche. În 1929, i-a apărut primul roman, "Romanul lui Mirel".
În 1930, pe scena Teatrului National din București, a avut loc premiera piesei "Oameni feluriți", piesă ce a obținut premiul Societății Autorilor Dramatici. În 1931, a publicat romanul "O moarte care nu dovedește nimic", urmat de "Parada dascălilor" (1932) și "Ioana" (1934). A încetat din viață pe 15 ianuarie 1937, la București, după o operație de apendicită.
