Pictorul portughez Eduardo Viana s-a născut pe 28 noiembrie 1881, în Lisabona. A fost unul dintre membrii primei generații moderne din pictura portugheză, urmând stilul postimpresionist, inspirat de Cézanne, în unele dintre cele mai bune picturi ale sale.
Din 1905, Eduardo Viana a studiat la Paris cu Jean-Paul Laurens. În această perioadă, el a pictat mai ales peisaje naturale. Când a izbucnit Primul Război Mondial, s-a întors la Lisabona împreună cu prietenul său Amadeo de Souza-Cardoso și cu alți colegi portughezi. A petrecut perioada 1915-1916 lucrând cu pictorii orfiști Robert și Sonia Delaunay, în Vilado Conde.
Pictura lui Viana reprezintă oglinda vieții țării sale, unul dintre cele mai bune exemple fiind tabloul din 1916, „În revoltă”, în care a prezentat viața portugheză prin arcuri colorate. În 1917, a pictat „K4: Pătratul albastru”, considerat un omagiu adus modernismului portughez, care a fost inspirat din cartea cu același nume de Almada Negreiros.
A primit Premiul Colomban în 1941 și 1947, Marele Premiu Gulbenkian pentru Pictură în 1957 și Premiul Național pentru Pictură în 1965.
A încetat din viață pe 21 februarie 1967, la Lisabona.
