Folcloristul și etnomuzicologul român de origine evreiască Harry Brauner s-a născut pe 24 februarie 1908, la Piatra Neamț. În copilărie a locuit cu familia la Viena și la Brăila, unde a fost inspirat de muzica tradițională românească. Mai târziu a locuit la București, unde a studiat Conservatorul în a doua jumătate a anilor 1920. În 1927, a fost numit secretarul Arhivei de Folclor. În 1929, a făcut cercetări sociologice cu Dimitrie Gusti în satul Drăguș, iar în 1930, cu folcloristul și compozitorul Constantin Brăiloiu. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a predat muzica la o școală evreiască din București. După război, a devenit consilier muzical la Societatea Română de Radiodifuziune și șef al Catedrei de folclor la Conservatorul din București.
Brauner a fost prieten cu Lucrețiu Pătrășcanu, politicianul român, acesta ajutându-l să înființeze Institutul de Folclor prin obținerea unei clădiri. Însă, în 1948, Pătrășcanu a fost acuzat de trădare împotriva regimului comunist din cauza colaborării sale cu alte partide politice dinainte de război, iar în procesul lui au fost acuzate încă 33 de persoane, inclusiv Brauner, fiind închis timp de 12 ani.
În anii 1960 și 1970, Brauner a participat la bienalele din Veneția și Paris, publicându-și volumul autobiografic „Să auzi iarba cum crește”.
A încetat din viață pe 11 martie 1988, în București.
