Poetul Emil Isac s-a născut pe 27 mai 1886, la Cluj, într-o familie din Ardeal. A studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și la Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile Facultății de Drept și Facultatea de Științe Sociale din Cluj.
Deja de pe vremea studenției la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare. A debutat în 1903 cu poezia ”La umbra plopilor”, în revista "Familia" apoi a colaborat la "Viața nouă", "Noua revistă română", "România muncitoare", "Cuvântul liber", "Viața românească" etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără ”Mama”, ”Ochii tăi albaștri” și „Pe lângă apa care trece”. Din 1920 a fost inspector al teatrelor din Ardeal.
Contribuțiile sale la viața culturală românească din centrul universitar transilvan (Cluj) sunt confirmate prin decorațiile Coroana României în rang de cavaler prin decret regal și Meritul Cultural clasa I. I s-a acordat și Ordinul Muncii, deși nu a fost membru al Partidului Comunist. Din 1948 a fost membru corespondent al Academiei Române.
S-a stins din viață pe 25 martie 1954 la Cluj.
