Alexander Alexandrovici Alehin, cel de-al patrulea campion mondial de şah, s-a născut pe 31 octombrie 1892, la Moscova, într-o familie de nobili. A învățat șahul de la mama sa, la 7 ani, iar la 16 ani a câștigat un turneul pentru amatori desfăşurat la Moscova. În 1908, a fost invitat să participe la un turneul internațional la Düsseldorf, unde s-a clasat pe locurile 4-5. Au urmat apoi turnee și meciuri soldate cu rezultate dintre cele mai bune.
A studiat Științe juridice, devenind doctor în Drept în 1922, la Sorbona. În timpul Primului Război Mondial, s-a înrolat în armată, dar a fost rănit și internat într-un spital.
În perioada 1914-1921 a participat la nouă turnee, câștigându-le pe toate, cu 63 de victorii, 21 de remize şi o singură înfrângere. După câștigarea primului campionat al URSS în 1920, a părăsit Rusia în 1921, stabilindu-se împreuna cu soția sa la Paris şi devenind cetățean francez.
Turneele și victoriile de la Hastings (1922), Karlsbad, Portsmouth (1923), Paris, Berna, Baden-Baden (1925) şi Buenos Aires (1926) l-au impus ca adversar pentru titlul mondial în fața lui Jose Raul Capablanca. Meciul, cel mai lung din istoria șahului, s-a organizat la Buenos Aires, între 16 septembrie și 29 noiembrie 1927, și s-a încheiat cu victoria lui Alehin, cu scorul de 18,5-15,5 (+6, =25, -3).
Între 1928 şi 1934, Alehin a atins apogeul său șahistic, câștigând toate turneele la care a luat parte: San Remo (1930), Bled (1931), Londra, Pasadena (1932), Paris (1933), Zürich (1934), Orebro (1935) etc. Mai mult, în 1932, a susținut la Chicago un simultan-record de partide "oarbe", la 32 de mese, terminat cu un scor incredibil (+19, =9, -4).
În 1935, a pierdut la limita, 14,5-15,5 (+8, =13, -9) meciul disputat cu Max Euwe și, odată cu acesta, titlul de campion mondial. L-a recâștigat însă peste doi ani, în 1937, cu 15,5- 9,5 (+10, =11, -4), devenind primul campion mondial care și-a recâștigat titlul.
Al Doilea Război Mondial l-a găsit pe Alehin sub ocupație germană, astfel că a fost obligat să participe la turneele organizate de nemţi. După încheierea războiului, a început o intensă campanie de presă prin care Alehin a fost învinuit de colaboraționism cu naziștii, cu scopul de a i se retrage titlul mondial.
A încetat din viață la numai 53 de ani, pe 24 martie 1946, la Lisabona, într-un mod considerat dubios.
