Virgil Gheorghiu, poet, pianist și critic muzical, s-a născut pe 22 martie 1903, la Roman.
După studii muzicale la Conservatorul din București, și-a continuat studiile la Viena și la "Schola Cantorum" din Paris.
A debutat în literatură în 1925, cu volumul de poezii ”Cântările răsăritului”. În perioada 1926-1928, a luat parte la mișcarea de avangardă din Iași și - împreună cu Aurel Zaremba - a editat revistele suprarealiste "Prospect".
În paralel cu cariera de muzicolog, a activat ca pianist, mai întâi în trioul "Boniș", iar după război, la Filarmonica din București. A compus muzică vocal-simfonică și de cameră, fiind și un cronicar muzical foarte activ.
Cariera sa, împărțită între muzică și poezie, s-a intersectat cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei ”unu”, din care a fost exclus pentru că publica și în alte reviste, printre care ”Bilete de papagal” (editată de Tudor Arghezi), ”Adevărul”, ”Cuvântul liber”.
Dintre lucrările sale amintim: ”Febre”, ”Marea vânătoare”, ”Tărâmul celălalt”, ”Pădurea adormită”, care nu se înscriu, propriu-zis, pe coordonatele avangardei. A scris și literatură SF, cum ar fi lucrarea ”Acul de cravată”.
A încetat din viață pe 7 martie 1977, la Paris.
