Pictorul Constantin Piliuţă s-a născut pe 4 februarie 1929, la Botoşani.
A studiat la Institutul de Arte Plastice ”N. Grigorescu”, sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu.
A debutat în 1956, participând apoi la aproape 50 de expoziţii de grup (Moscova, Delhi, Budapesta, expoziţia internaţională de la Varşovia) şi susţinând aproximativ 20 de expoziţii personale (Bucureşti, Veneţia, Havana, Malmo - Suedia, Odorheiul Secuiesc, Bucureşti, Sala GalAteCa a BCU).
A lucrat pictură de şevalet, grafică, scenografie pentru teatre din Botoşani şi Bucureşti, frescă. În desen şi în pictură, înţelese ca modalităţi tradiţionale de exprimare, el rămâne adeptul unui figurativ care îşi găseşte în propria sa metamorfoză resursele expresivităţii.
În domeniul artei monumentale a realizat în colectiv portrete de voievozi şi cărturari (frescă în tempera la Muzeul Unirii din Alba Iulia, 1968), compoziţia de artă monumentală pentru Hidrocentrala Porţilor de Fier (1973).
A fost premiat cu Premiul Uniunii Artiştilor Plastici (1964), Premiul ”Ex-equo” al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă (1971), Premiul ”Ion Andreescu” al Academiei (1974).
A încetat din viaţă pe 3 mai 2003, la Bucureşti.
