Pianistul Dan Grigore s-a născut pe 6 august 1943, la București.
A început să cânte la pian la 6 ani, cu Eugenia Ionescu, continuând cu Florica Musicescu (artă pianistică) şi academicianul Mihail Jora (armonie şi compoziţie). Prima compoziție interpretată coerent a fost Imul Regal, urmat de cântarea cu două degete a celebrului „Du-mă acasă, măi tramvai!”.
A debutat la Sala Dalles, în 1957, într-un concert integral cu muzică de Enescu.
În 1961 a debutat pe scena Ateneului, în cadrul unui recital în care a cântat un evantai de stiluri, de la Bach până la Jora, trecând prin Mozart.
Între 1961-1965, printr-o bursă acordată de Principesa Maria Cantacuzino-Enescu, a primit dreptul de a folosi pianul lui George Enescu.
În 1967 a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, fiind îndrumat de profesoara Cella Delavrancea, de care îl va lega apoi o lungă prietenie artistică.
Este dublu laureat al Concursului Internaţional „George Enescu” și laureat al Concursului Internaţional de la Montreal (1968), în perioada 1969-1970 a fost bursier Herder la Academia de Muzică din Viena, la recomandarea lui Mihail Jora, iar în 1979 a devenit solist al Filarmonicii „George Enescu“ din Bucureşti.
Dan Grigore a fost marginalizat de regimul comunist pentru refuzul său de a colabora cu Securitatea, fiindu-i respinse bursele internaţionale.
De asemenea, i s-a interzis să mai susţină concerte în străinătate, inclusiv în 1987, când a fost invitat de Guvernul american în SUA în cadrul programului International Visitor.
După 1989, cariera sa a cunoscut un punct de cotitură, după ce scapă de restricţiile la care era supus, artistul concertează pe marile scene ale lumii, alături de orchestre de renume, una dintre cele mai importante colaborări fiind cea cu Orchestra Filarmonicii din München condusă de Sergiu Celibidache.
A fost director al Filarmonicii George Enescu şi a iniţiat ciclul de recitaluri la două piane „Dialogul generaţiilor”, împreună cu studenţii săi, la Ateneul Român şi la Sala Radio, în scopul promovării tinerilor talentaţi.
În 2000 a primit Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce acordat de Statul Român, este membru al Societăţii Europene de Cultură din Veneţia – din 1992 – şi a fost membru în jurii internaţionale de prestigiu.
Artist singular, a fost încadrat de celebra publicație „Les grands pianistes du XX-ème siècle” între cele mai importante patru nume ale pianisticii pe care România le-a dat lumii, alături de Clara Haskil, Dinu Lipatti și Radu Lupu.
(diferite surse)
