Friedrich Wilhelm Nietzsche, filosof, filolog și scriitor german, s-a născut pe 15 octombrie 1844, la Röcken, o comună din Saxonia-Anhalt.
A studiat filologia clasică la Bonn și Leipzig. Lectura cărții lui Arthur Schopenhauer, ”Lumea ca voință și reprezentare”, va constitui premisa ideatică a vocației sale filosofice. În 1869, în vârstă de numai 24 de ani, este numit profesor la Universitatea din Basel și primește cetățenia elvețiană. Studiază filosofia antică greacă, în special pe reprezentanții perioadei presocratice, Heraclit și Empedocle.
De-a lungul vieții, a suferit de numeroase probleme de sănătate, care l-au forțat să se retragă din cariera universitară. În anii următori, s-a dedicat scrisului, dezvoltând o gândire originală, radicală, ce a influențat profund filosofia secolului XX.
Printre conceptele sale cheie se numără ”moartea lui Dumnezeu”, care exprimă pierderea credinței tradiționale într-o lume dominată de știință, ”voința de putere” - forța care motivează viața și creația, ”eterna reîntoarcere” - ideea că viața se repetă la infinit și ”Supraomul”, omul capabil să-și creeze propriile valori dincolo de bine și rău.
Nietzsche a dorit să restructureze societatea, criticând aspectele culturii moderne, ale filosofiei oficiale universitare, negând ideile de civilizație și acelea ale democrației. Este considerat un filosof vitalist, care propovăduiește toate virtuțile omului sănătos, ale omului plin de vigoare, ale omului stăpân pe instinctele sale, ale omului care știe să susțină pe umerii săi libertatea.
Printre cele mai importante opere ale sale se numără ”Nașterea tragediei”, ”Așa grăit-a Zarathustra”, ”Dincolo de bine și de rău”, ”Genealogia moralei” și ”Ecce Homo”.
Nietzsche rămâne un gânditor esențial pentru înțelegerea modernității, influențând curente precum existențialismul, psihanaliza, postmodernismul și critica valorilor occidentale. Este unul dintre cei mai importanți filosofi europeni al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.
În 1889, a suferit o cădere psihică gravă și a fost internat în diverse sanatorii. A încetat din viață pe 25 august 1900, la Weimar.
