René Maran, scriitor, poet și funcționar colonial francez, s-a născut pe 8 noiembrie 1887, la Fort‑de‑France, în insula caraibiană Martinica. A urmat studii la liceul din Bordeaux, apoi a intrat în serviciul colonial francez, fiind trimis în Africa Centrală, experiență care avea să-i influențeze profund opera.
Cea mai cunoscută lucrare a sa, „Batouala” (1921), redă viața unui trib african sub administrarea colonială și denunță practicile injuste ale „civilizației” occidentale. Romanul i-a adus premiul Premiul "Goncourt", fiind prima dată când un autor de culoare primea această distincție prestigioasă, marcând un moment simbolic în literatura francofonă.
Prin scrierile sale, Maran a deschis un drum în literatura anticolonială și a influențat conștiința culturală a francofoniei africane și caraibiene. Nu s-a limitat la ficțiune, ci a publicat și poezie (”Casa fericirii”, ”Viața interioară”), romane (”Cartea junglei”, ”Frumoasele imagini”, ”Mlbala, elefantul”, ”Un om oarecare”), precum și eseuri și reportaje ce reflectă tensiunile identitare, experiența colonială și relația cu Franța metropolitană.
Maran este considerat astăzi precursor al mișcării Négritude și un simbol al literaturii care combină valoarea artistică cu implicarea socială. Opera sa rămâne relevantă pentru înțelegerea culturii, identității și istoriei coloniale, iar „Batouala” continuă să fie un reper al conștiinței critice și al revoluției literare în spațiul francofon.
A încetat din viață pe 9 mai 1960, la Paris.
(diferite surse)
