Academicianul Nicolae Simionescu s-a născut pe 27 iunie 1926, la București. Este recunoscut ca fiind unul dintre părinții biologiei celulare românești, fiind și unul dintre cei mai citați cercetători români în lucrările din SUA. A avut o carieră remarcabilă în domeniul cercetării științifice, fiind profesor și conferențiar la peste 40 de universități și institute de cercetare din lume.
A urmat studii universitare în Capitală, continuându-și specializarea în biologie celulară și moleculară în Belgia, Franța și SUA. În 1966, a obținut titlul de doctor în Medicină. A fost, pe rând, cadru universitar la Facultatea de Medicină din București, consultant la Clinica chirurgicală a Spitalului "Bernat Andrei", cercetător și șef al Secției Morfologie și Patologie din cadrul Institutului de Endocrinologie din București.
A fost cel care a introdus în biologia celulară termenul și conceptul de "transcitoză" și "transcitoză mediată de receptor". Tot el a descoperit "microdomeniile biochimic diferențiate" ale suprafeței celulei endoteliale, dar și proteinele care leagă albumina în membrana diferitelor celule.
În 1979, a inaugurat Institutul de Biologie și Patologie Celulară “Nicolae Simionescu”, unul dintre pilonii principali ai cercetării românești.
A încetat din viață pe 6 februarie 1995, la București.
