Herbert Spencer, sociolog, psiholog și gânditor britanic, s-a născut pe 27 aprilie 1820, la Derby.
Spencer a fost, fără îndoială, un evoluționist, care a dezvoltat o concepție atotcuprinzătoare asupra evoluției progresive a lumii fizice, a organismelor biologice și asupra culturii umane, inclusiv a societății. A fost ceea ce noi numim azi un utilitarist liberal, care a scris despre evoluție înaintea lui Darwin. Ca poet, a contribuit la dezvoltarea unei game largi de subiecte, printre care etică, religie, antropologie, economie, literatură, biologie, sociologie și psihologie.
Cea mai cunoscută expresie a sa este „Supraviețuirea celui mai adaptat”, pe care a explicat-o în cartea „Principii de biologie”, unde face trimitere către selecția naturală de care omenirea are parte, prin care societatea își corectează propriile defecte.
Astfel, el consideră că „organismul social”, cum el însuși îl numește, tinde spre homeostazie, spre echilibru și stabilitate. Din punctul său de vedere, problemele sociale vor fi soluționate atunci când guvernul va lăsa societatea să funcționeze singură. El a fost un contestator susținut al guvernului. „Cel mai adaptat” se referă la cel mai bogat, cel mai puternic, la cel ce are succes. La acei ce se bucură de statutul social pe care l-au primit de la natură. Cei neadaptați” sunt cei săraci, slabi, cei fără de succes.
El distinge două tipuri de societăți: cea militară, reprezentată de cei cu un grad redus de dezvoltare socială, ce sunt disciplinați de către autoritatea statală, și societatea industrială, unde lupta pentru existență este mai umană, iar statul nu mai joacă un rol regulator/normativ.
Principiul evoluției se bazează pe dezvoltarea embrionară ca prototip al dezvoltării popoarelor. El crede că etica este una dintre cele mai importante componente ale sistemului social, un punct de vedere utilitarist. În viziunea sa, fericirea deplină ar putea fi atinsă prin maximizarea plăcerii. Sentimentul moral judecă felul în care ar trebui să se petreacă lucrurile în lume, astfel încât plăcerea de a trăi să fie mai puternică decât durerea.
Spencer a lăsat în urmă capodopere din diferite domenii. În 1855 a scris „Principiile psihologiei”, o carte ce explică teoria minții umane ca parte biologică a corpului. În 1862 a publicat „Primele Principii”, unde analizează diferite teorii evoluționiste din vaste domenii ale vieții.
În 1903, Spencer a fost unul dintre nominalizații la Premiul Nobel pentru literatură.
A încetat din viață pe 8 decembrie 1903, la Londra.
(diferite surse)
