Vladimir Zamfirescu, pictor și desenator, s-a născut pe 3 mai 1936, la Ploiești. Este considerat una dintre personalitățile marcante ale artei plastice românești și europene contemporane.
A urmat Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Ploiești, apoi Școala Tehnică de Arhitectură și Construcția Orașelor din București.
În 1960, a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, fiind îndrumat de Corneliu Baba, Tiberiu Krausz și Aurel Vlad.
Din 1991, a fost profesor la Academia de Arte din București.
Temele sale, de o adâncă dimensiune existențială și religioasă, sunt priviri asupra marilor noduri ale vieții: iubirea, trădarea, moartea, suferința. Arta sa este caracterizată de o virtuozitate clasică, compoziții riguroase, colorit delicat și forme contorsionate, în care spiritualitatea ortodoxă întâlnește dramatismul modern.
Deși apropiate de arta sacră, lucrările sale nu se supun canoanelor liturgice, ci exprimă un tragism nietzschean, o tensiune între talentul dăruit și imposibilitatea de a regăsi miturile pierdute.
A încetat din viață pe 1 iunie 2020, la București.
(diferite surse)
