Corneliu Sturzu, poet, prozator și eseist, s-a născut pe 26 ianuarie 1935, la Pașcani.
A urmat școala primară și Liceul „Mihail Sadoveanu” din Pașcani, apoi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași.
A lucrat ca reporter la Studioul de Radio Iași, lector de Estetică și teorie literară la Facultatea de Filologie a Universității din Iași, redactor-șef adjunct la revista „Cronica” din Iași, director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, redactor-șef al Editurii „Junimea” și redactor-șef al revistei „Convorbiri literare”.
A debutat literar în 1954, cu versuri publicate în revista „Iașul literar”. Primul său volum, „Arcade peste anotimp”, a fost publicat în 1964, iar de-a lungul carierei sale a publicat zece volume de poezie și două romane, fiind considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai perioadei sale.
Dintre lucrările sale, amintim: „Autoportret pe nisip”, „Restituirea jocului”, „Cantilene”, „Duhul pietrelor”, „Camera de recuzită”, „Anotimpul încrederii”, „Vântul din oglinzi”, „Zigurat”, „Arhipelagul altor umbre” „Necontenita veghe”, „Vatra legendelor”, „Ianus” și „Artă și sensibilitate”.
A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, ca recunoaștere a contribuției sale importante în literatura română.
A încetat din viață pe 27 iunie 1992, la Iași.
(diferite surse)
