Admir parfumul umbrelor de frunze/ de pe patul de spital,/ ale cărui bare ruginesc/ de la greutatea vădanelor căzute/ pe ritmul suferinței mele,/ pacient melancolic/ posibil pasager în dricul liniștii.// Frunzele își schimbă culoarea încet,/ poate doar ca să-mi lase o emoție./ Eu nu mai am culoare în obraji/ de când erau boboci în floare.// Îmi număr venele de pe mână/ și le văd ca pe un râu/ ce străbate trupul meu uscat de boală.// A venit iarna după toamnă,/ frunzele ...