Admir parfumul umbrelor de frunze/ de pe patul de spital,/ ale cărui bare ruginesc/ de la greutatea vădanelor căzute/ pe ritmul suferinței mele,/ pacient melancolic/ posibil pasager în dricul liniștii.// Frunzele își schimbă culoarea încet,/ poate doar ca să-mi lase o emoție./ Eu nu mai am culoare în obraji/ de când erau boboci în floare.// Îmi număr venele de pe mână/ și le văd ca pe un râu/ ce străbate trupul meu uscat de boală.// A venit iarna după toamnă,/ frunzele au căzut,/ dar eu încă rămân,/ pe patul meu,/ întrebându-mă dacă voi prinde clipa/ să-mi văd bobocii/ înverzind pe creanga lor -/ nu pe patul meu de veci. (O ultimă priveliște)
Fusesem mică,/ învelită în vopsea mov,/ pe sub pleoape – o rană dulce,/ ca un strugure copt,/ gata să se spargă de prea mult cer.// Priveam în sus,/ spre o boltă albastră, străină,/ fără niciun dor de culoarea mea.// Acum,/ movul s-a întins peste lume –/ ca o pată de vin pe o rochie albă./ Cerul s-a tulburat,/ a devenit mâlul apelor adânci/ în care mă scufund fără să lupt.// M-am întors la mine,/ la viciile care-mi rod palmele,/ la nevoia de a rupe/ tot ce încă mai respiră./ Inclusiv sufletul./ Pe care îl purtam ca pe o floare,/ și l-am strivit fără să-l simt. (Ritual de autodistrugere)
Maturitate, profunzime, meditație, puritate, sinceritate, melancolie și dramatism, lirism, curaj și asumare, metaforică și modernă – iată câteva aprecieri/ catalogări din comentariile celor care au ascultat/ citit poemele Marinei Gherghef (MG).
”Mi-a amintit de un lucru pe care îl aveam la vârsta ei – curajul și asumarea, specifice tinereții; cu timpul, îți pierzi puritatea și sinceritatea; are mult material liric/ poetic și tonuri din Bacovia, Macedonski și chiar din Eminescu, iar poemul O ultimă priveliște mă duce cu gândul la poeta Silvia Plath din SUA. MG scrie o poezie mai mult cerebrală decât lirică, decât emoțională; are și pasaje unde condeiul se îndepărtează de cum trebuie dar, cu timpul, sunt sigură că va stăpâni mai bine tehnica scrisului.” (Anca Șerban Gaiu)
”MG scrie o poezie melancolică și dramatică în același timp, în disonanță aș spune, cu vârsta sa; versurile sale abundă de expresii triste precum: ofilirea mea, patul meu de veci, nu mai am culoare în obraji, eternitate moartă - pentru care, la prima vedere, ești tentat s-o corectezi, știind că eternitatea este veșnică, că nu se termină niciodată; dar nu, autoarea subliniază morbiditatea, folosindu-se în chip special de această expresie; în același timp, versurile sale sunt sensibile și cu idei originale, prevestindu-i un viitor strălucit pe drumul poeziei - având în vedere iubirea sa pentru scris și timpul pe care îl are înainte pentru perfecționarea tehnicii poetice.” (Coca Coralia Drăgan)
”Poeziile propuse sunt, mai degrabă, o reflexie a sinelui autoarei, luate din cărțile și lecturile recente. Ar fi de dorit ca, în textele citite, să se exprime propriile trăiri și să aibă o viziune clară asupra lumii ei interioare, astfel ca emoția transmisă să ajungă la cititor. Nu am găsit decât puține texte care să o reflecte, ideea generală fiind că e salutar să citească și să înmagazineze anumite stiluri și teme, dar ele trebuie să meargă în paralel și cu propria sa oglindire în lume și să transmită emoție creatoare.” (Stela Iorga)
”Are un mod de a gândi foarte modern și... nu cred că vârsta este un impediment de a fi meditativ și chiar de a filozofa; stă bine cu metafora și cu versul alb.” (Ecaterina Păun)
”Privesc poezia MG prin adolescenta care-am fost; din perspectiva aceasta, adolescența este profundă, cu multe fierberi și tulburări; din acest punct de vedere, apreciez capacitatea autoarei de a cotrobăi, de a cunoaște; Ritual de autodistrugere este o poezie ce o caracterizează cel mai bine, subliniind ideea că a căuta și a cunoaște distruge, indubitabil, ceva din puritate și din copilărie.” (Carmen Cristina Neacșu)
Înainte de a încheia cronica, trebuie să facem, și noi, cunoscută întâmplarea deosebită de luni, 10 noiembrie la Casa Cuza Vodă, sub genericul Zilele albaneze la Dunărea de Jos, în cadrul căreia s-a lansat și antologia bilingvă Păsări și zei, de la Dunăre la Adriatică, apărută la Editura Axis Libri, 2025, volum îngrijit de Adi George Secară și Elsa Stavro. Evenimentul s-a bucurat și de participarea Excelenței Sale Enkeleda Mercuri – ambasadorul Republicii Albania la București, precum și a multora dintre autorii prezenți în volum și a altor personalități ale vieții culturale gălățene.
Vineri, 14 noiembrie, ora 18,00, la sediul VL citește Ioan Gh. Tofan.
