Aşa se auzea în toată România: "enigmatici şi cuminţi, terminându-şi rostul lor, lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi"... Şi consider că tot poporul normal ştie cine a scris aceste versuri răscolitoare, când le-a scris, cine şi cum şi unde le-a cântat prima oară, a mia oară...! Aşa, spre luare-aminte! Aşa, spre tot ce mai poate însemna recunoştinţă şi grijă "pentru cei ce ne-au făcut"! Aşa, să nu mai vedem bătrâni şi bătrâne cu mâna înt ...

!tocmai la nordul sufletului meu/ e-un fel ne/bun de linişte şi pace,şi mă aşteapt-un fel de dumnezeu/ cu milă şi iertare, să mă-mpacecu ce mai arde, încă, sau s-a stins,/ cu ce se poate, cu ce nu se poatepricepe cum că-ntruna-i dinadins/ cu mâna-ntinsă-n spre upanişade,cu ochii duşi să-ntâmpine lumina/ prin răsărit, dar şi prin asfinţire,cu gândul că nimic n-are-nceput/ şi că sfârşit nu-nseamnă împărţire,nici despărţire, că-i astfel oricând,/ oricum, şi că ...

Hei, tu, care eşti acolo! Hei, tu, care eşti Aici! Te strig de-o viaţă întreagă, însă nu mă auzi, nu vrei să mă auzi, nu ştii să mă auzi...chiar nimic, nimic, nimic nu catadicseşti să-(mi) zici! Te rog să-(mi) spui măcar dacă ţi-am greşit cu ceva! Te rog să-(mi) spui măcar dacă am atins vreodată numele tău! Te rog să nu mai stai pe gânduri şi să mă anunţi care-i diferenţa dintre bine şi rău! Adică, e rău că am fost născut, ori e bine? Oare trebuie să-(mi) ...

!raza a rămas pe retină, orbită. frigul a tras zăvoarele peste vulturul pi. walkiriile toarnă ne/tristeţe în pocale. nu se mai face noapte. nu se mai face zi!   !sunt înger în flăcări. din spatele cerului, parcă mă priviţi cu ochii mei, parcă zburaţi cu aripile mele, voi, vinovaţilor de naştere şi de moarte!   !voi, poeţilor săpători de fântâni pe câmpia limbii române, rămâneţi aici, pe singurul pământ cu „î” din „a”, aici, în maternitatea „m ...

Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă. Nu, nu-i prima oară când mi se întâmplă să particip la un asemenea eveniment! Au mai fost şi am mai trăit toamne şi ierni şi primăveri şi veri umpl ...

Atunci, în ziua cu pricina peţitului, prezumtiva „jumătate” mă roagă să-i cetesc „o poezie frumoasă, deşteaptă, să placă la toţi prezenţii, să se convingă şi să se crucească toate neamurile şi toţi apropiaţii ambelor părţi ce fată superbă a lăsat cel de sus să umble pe jos”! Şi, fireşte, cum să pot refuza o astfel de rugăminte devastatoare, mai ales că ai ei se gudură şi salivează, îşi freacă palmele, nu mai au răbdare, o mănâncă din ochi şi din ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"am găsit-o într-o călimară/ - aştepta nescrisă, aştepta dinspre nordul visului să vină/ cineva sau altă/cineva! şi să-i scoată sufletul afară,/ cât mai ţine (încă!) vremea ei, cât se mai aude orologiul/ prin parfumuri galbene din tei! prin parfumuri albe din salcâmii/ daţi în lacrămi de atâta dor pentru cine rabdă (cu tandreţe)/ în adâncul călimărilor! prin suave fire de lavandă,/ dumitriţe, crini tulburători ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" mândra mea e (pro)motoare.../ [uite, dânsa are (d)ouă,însă eu am numai unul,/ şi de aia-s (pro)motor]...ea e starterul în toate:/ fulgeră, trăsneşte, plouă,dă din mâini, dă din picioare,/ dă din... gata, eu cobordin această întâmplare,/ nu mai stau în preajma-i nulă,nu mai vreau papară, jocuri,/ sfârâială, hapuri, brânci...mă retrag într-o părere/ mâzgălită pe-o ţidulăcând nu-nţelegeam ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"mi-aduc aminte: n-am ştiut/ că-i tot aici, dar nu se poate...!deci, aşa dar: nimic-nimic.../ puzderii de singurătate!mi-aduc aminte că n-am vrut/ să-nvăţ mulţime de păcate,că sunt primejdie, naiv/ legat cu mâinile la spate!mi-aduc aminte: ce adânc/ bătea un clopot să-mi aratecă doar aşa pot să rămân/ frumos cu visele curate!că doar aşa... dar nici aşa/ nimic nu-mi sare în bucate,nu-mi cade laptele-n păsat,/ nimic nu- ...

Supărată profund şi definitiv pentru că n-am fost „gentleman” când m-am dus să-i cer mâna, şi pentru că, atunci, i-am lecturat un „pretext” circumstanţial de peţire, dar şi pentru că am îndrăznit să „cerşesc” în ziarul de ieri, iată ce hal de misivă îmi azvârle Florica Spulber în cutia poştală! Citesc şi mă tăvălesc de râs pe dinăuntru şi pe dinafară: „nenorocitule cum îndrăzneşti tu boule să-mi ceri mie pământ după ce m-ai făcut de cacao c� ...