Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos, să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate, şi din tăcerea şi uimirea mea să-şi ia odihnă, visuri şi oglindă, şi, mâine, nou-născut, să se aprindă (!) (!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie ...

Sigur că da!... sigur că da!...(!): "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic  singur  nu-i,/ plângeţi-l pe cel ce n-are Moartea şi Moldova lui!"... Nu-i aşa că-i devastator poetul Cezar Ivănescu, aici, mai ales aici, în Podul plin cu atâta trecut în prezent şi cu atâta prezent în trecut?... Vreau şi încerc să merg spre diedrul cu voci, spre paingii care, iată, intră în "joc", încep să-şi pună la "bătaie" măiestria-n ale pânzelor perfecte, ingeniozitatea întru co ...

Da, orice aventurier (sătul şi plictisit de sirene printre Scylle şi Charybde clasice ori moderne) visează şi programează o întoarcere de control (sau definitivă) în Ithaca! Negreşit, în Podul bunicii mă simt exact în piele de Odiseu, în miezul unui Mister prin care colcăie substantive moarte şi vii, comune şi proprii, plăcute şi inutile, greţoase şi ademenitoare! În iureşul cestor vedenii/auzenii, frica-i materială, are consistenţă aproape solidă, îi simt atingerea p ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mă rog să-ţi fie bună dimineaţa,mă rog să-ţi fie sufletul uşor,să poţi ajunge unde vine trenul,ultimul tren… cu-n singur călător,şi pleacă mai departe, mai departe,cu doi, spre gara fără ne/sfârşit,spre gara unde felinare sparteaduc aminte tot ce (n)-am iubitnici eu, nici tu… şi mai aduc amintecă trenul merge NUMAI ÎNAINTE (!)(!) mă rog să-ţi fie bună dimineaţa,mă rog să-ţi fie sufletul uşor,să poţi ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasibulevardiere rămase tablou" (!) și-aşa i-am spus: nu este nimic precum se zice,nimic precum s-aude, nimic precum se vede…!Nişte deştepţi în spaţiu şi-n timp mă desenează,mă bat (frumos) în cuie, cu faţa la perete,şi cheamă toată lumea, din lumea asta lungă,din lumea asta scurtă, din lumea asta bună,cu trâmbiţe, cu tobe, cu surle, cu fanfare,şi-ncepe vernisajul: aceasta-i o lacună,acesta-i un hiatus, aceasta-i o greşeală,ac ...

Da, nu cobor din pod! Nici dacă-mi crapă inima! Stau aici! Stau aşa! Simt că o mare descoperire-i în mijlocul cestui mister! Trebuie să caut, numai! Trebuie să fiu atent, numai! Trebuie să am curaj, numai!... Iată, în diedrul nord-estic, colbuit de dulcele-amarul vremii, văd un teanc de scrisori! Sub ochii şi sub paza unui rege Paing văd! Parcă dinadins celebrul rege Paing şi-a ţesut pânzele peste mormanul de scrisori! Să nu le vadă nimeni! Şi să nu le atingă nimeni! Şi s� ...

Da, şterg gemuleţele lucarnelor... şi începe să se vadă mai bine! Detaliile-s dintre cele în stare să-mi tulbure constituţia fizică şi sufletească! Sigur, şi dumneavoastră aţi umblat haihui prin podurile personale ori ale altora! Şi, desigur, nu cred că nu v-a cotropit frica de necunoscut, frica ne/justificată de clar/obscur, frica de mister, de vechi... de tot ce nu este, dar se aude... de tot ce este, dar nu zice nimic!... Da, nu-s adversarul/duşmanul tăcerii, însă tăcer ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) nu mă aşteptam să vină, dar a venit,şi chiar a fost frumos… a fost minunat…(!)(!) uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii,sunt şi subiect, sunt şi predicat,am deschidere şi dezlegare la toate,am chiar şi infern personal,am totul la unghia mică, am aere de mare,lumea se uită şi-mi strigă bravo! şi halal (!)(!) nu mă aşteptam să vină, dar a venit,şi chiar mâna-n cap mi-a pus Dumnezeu…(!)(!) uite, acum îmi a ...

Curajul greu de stăpânit mă ajută să rezist fricii greu de stăpânit. Şi nu am cum să nu mă-nfior când aud asemenea şoptire pogorând şi suind de peste tot şi de nicăieri. Sigur... nu ştiu a cui o fi vocea asta de flăcăiandru, amară şi ne/răbdătoare. Sigur... încerc s-o localizez... şi văd o scrisoare deschisă... o scrisoare uitată... o scrisoare pierdută (?)... o scrisoare cu cerneală neagră şi caligrafiată... cu sârg şi resemnare, parcă. Din adâncurile cestei ...

Iată, văd o vacă verde/ într-o iarbă foarte verde,şi-un viţel la fel de verde…/ şi-o femeie numai verdecum le-ndeamnă şi le paşte…/ (într-o margine de Paşte,ori de Paşti, dacă-i mai bine)…/ frunză verde mărăcine,că şi ăsta-i bun de lapte…/ iar viţelu-i bun de fapte:stă la pândă şi dă iamă/ chiar în ugerul de mamă…mamă verde, mamă verde,/ roagă-te să (n)-ai ce pierde,roagă-te de Suflet mare/ chiar în Săptămâna Mare!Iată, văd în zarea verde/ curc ...