* Nu i-am scris anul acesta lui Moș Crăciun. Încă mai știe să citească, dar i-aș face creierii gelatină seacă: am o grămadă de idioțenii să-i transmit, pe multe nici eu nu le pricep. De ce l-aș mai chinui? La altele se căznesc Ciucă, Rafila și Iohannis. Nici lor nu le scriu, aș risca să-i iau la per tu.
* Nord-coreenii au intrat într-o perioadă și mai neagră decât cea pe care parcă o știm de-o viață. Timp de unsprezece zile, oamenii de rând n-au voie să râdă, să consume alcool, iar rudelor persoanelor decedate li se interzice să-și plângă răposatul. Motivul? S-a împlinit un deceniu de la moartea fostului lider al națiunii, Kim Jong Il. Îngrozitor, nici nu mai e senzațional, ne-am obișnuit cu știrile de la Phenian. Cu toate acestea, mi se pare mai terifiantă informația conform căreia Norvegia (am mai pomenit drăcovenia asta și săptămâna trecută) interzice consumul de alcool în perioada sărbătorilor de iarnă. Ca să nu se răspândească virusul. Se aude că-i cam place să tragă la măsea.
* Dar nici Olanda (sau, mă rog, Țările de Jos, că nu m-am obișnuit cu modificarea numelui de fată al acestui regat) nu bate mai departe. De Crăciun, contribuabilii vor putea primi doar doi musafiri, față de patru, cât se poate în prezent. Anul trecut era la fel. Deja nu mai suport vocea insului din reclama în care ni se inoculează că "normalitatea revine". Ba se vede că nu: Europa se închide și mai tare, urmează o pandemie economică fără precedent. Câtă vreme "magazinele neesențiale", expresie care a prăvălit mulți agenți economici în fosa septică a falimentului, se închid mai peste tot în Occident (e inutil să spun că decembrie e luna comerțului), cataclismul va fi de proporții epice. Epic, e un cuvânt la modă, era păcat să nu-l azvârl în soba evenimentelor zilnice.
* O piaţă din Paris va purta numele compozitorului român George Enescu. E una dintre acele puține vești frumoase în prag de sărbători. Chiar dacă madam Angela Gheorghiu nu-l consideră legendar. Doamnă, măcar să-i zicem strungar. Dă nume unei piețe? O fi fost strungar de elită.
* Mircea Dinescu vrea să-și vândă celebrul pulover cu care a fost îmbrăcat la Revoluție: "Să câștig și eu măcar ceva." Maestre, carevasăzică, atunci n-ai câștigat libertate?
