Sigur că da! Aici e Capătul Răbdării! Dar ce-nsemnează Aici? Aici e peste Tot? Şi, dacă Aici e peste Tot, adică peste Tot e Capătul Răbdării, oare de ce pupăza din tei (sărmana, nici această Pasăre de Poveste nu s-a mai întors Acasă!) se mai vede şi se mai aude (oriunde) atâta şi atâta Nerăbdare? De ce atâta Goană? Şi de ce atâta Perfidie? Şi atâta Silinţă de-a ajunge Nicăieri? Sigur că da! Acolo e Capătul Răbdării! Dar ce-nseamnă Acolo? Acolo o fi peste Tot? ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) eram plecat la întâmplare,/ după trifoi cu patru foi,când mi-a luat-o - strig la ceruri/ să-mi dea Maria înapoi!și doar am vrut s-o iau cu mine,/ n-acest straniu/mirabil joc,dar am lăsat-o - numai mie/ să-mi fie lesne şi noroc (!)(!) mi-a dat o lacrimă trecută/ prin pur şi simplul ei blestemaprins/alunecat din steauă,/ în ieslea din/spre Betleem,şi dat drept Mântuire lumii/ duse-n trifoi cu patru foi -şi strig, ş ...

Alaltăieri, cu poştăriţa de orele 10 şi-un sfert, prietena şi militanta mea, tovarăşa florăreasă Zorea Pitpalac, îmi trimite o epistolie aproape scurtă, în care-mi zice că zilele-i sunt numărate, că nu mai poate îndura evaziunea sentimentală a celui pe care-l iubeşte până la moarte, că vrea să se spânzure în agudul cel din fundul grădinii, că pe soţul său îl doare la bască de suferinţa ei... cauze pentru care mă roagă din tot sufletu-i nenorocit s-o ajut, adică ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) a fost o dată o Ileană/ din lut, din salcie, din flori,din foc, din vis, din întâmplare/ - dac-ar fi fost de două ori,nici farmec, nici eternitate/ şi nici un haz n-ar fi avut,nici Făt-frumos n-ar fi râvnit-o,/ nici Zmeul cel urât şi crud (!)(!) sigur că da: fermecătoare-s/ aşa cum sunt: calde şi reci,dulci şi amare, miercuri, vineri,/ duminici rare, iovi şi regi -sigur că da: nu sensul minus/ e drum, şi cruce-i s ...

De foarte multe ori... (şi în timpul Copilăriei, dar şi al Adolescenţei, şi în timpul zis al Maturităţii, dar şi al Senectuţii)... am încercat să scriu despre Întuneric! Şi, dacă scriam la lumina zilei, mă apuca seara şi noaptea, şi tot nu reuşeam măcar o vocală ori consoană să aştern pe hârtie, în numele şi prenumele acestui Domn! Şi, dacă scriam la lumina Opaiţului, ori la lumina Lunii, noaptea, rezultatul era acelaşi, de fiecare dată: mă apuca revărsarea zo ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mă-ntorc să caut altă Cale.../ (dar tot curată, ca Atunci)...alte suflări şi alte chipuri.../ (dar sclave-aceloraşi porunci)...alte minuni, şi altă Cină,/ şi altă Cruce, şi alţi spini,alte şi alte... (dar sub semnul/ crud al aceleiaşi Lumini)!  Ştiu (şi nu ştiu) ce-o fi să fie,/ însă nu pot să nu mă duc!...dacă-ntrerup Eternitatea/ şi va să fiu suit pe rug,dac-am să stau frumos în pară, sătul de minus � ...

Nu ţi-am mai scris de mult, Doamnă! Nu v-am mai scris de mult, Doamnelor! E din ce în ce mai în zadar! Şi, conform axiomei Poetului care a stabilit/stabilizat Ordinea Cuvintelor, „scrisul încetineşte gândirea”! Nu?... Dumneavoastră aveţi ceva de spus în acest sens? Aţi încercat vreodată să scrieţi... şi-apoi să calculaţi şi să constataţi câtă Revelaţie aţi Pierdut prin încetinirea/încetarea Gândirii cel puţin o secundă? Spre pildă, când scriu despre Apă, tr ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) singurătate: casă fără garduri -n-ai geamuri, nu ai uşă, n-ai lucarnă -sunt găuri negre unde-a fost vedereşi-n care numai gândul mai răstoarnălumina lor plecat-odinioară,să spună că există şi-o s-ajungăîn minus-plusul fără mărginire,pe-o rază scurtă sau pe-o rază lungă,sub semnul năruirii prin uitare:singurătate: plâns la drumul mare (!)(!) singurătate: garduri fără casă -ici-colo, câte-o vargă se m ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto: "Unul câte unul, trec atâtea vise.../ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit.../ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!" (Iolanda Cremene)(!) bună să-ţi fie duminica, doamnă,/ acolo, departe de mine -aici e aproape, da-i foarte târziu,/ e care pe care, şi cine pe cine,şi totu-i vândut, jefuit, totu-i dat/ pe arginţi, pe neant, pe otravă,aici nu mai sunt nici duminici şi nu-s ...

Într-una din zilele săptămânii trecute, până în orele amiezii, când ploua normal şi care mai de care grăbit abia mai prididea să se suie-n troleibuzul de pe traseul 102! Aglomeraţie! Nervi! Necuviinţă!... A doua staţie de după aşa-zisa Casă de Cultură a Sindicatelor! Se deschid uşile! Lumea se năpusteşte să se urce! Vreo câţiva care voiau să coboare, nu mai reuşesc! Alţi vreo câţiva îşi fac semnul crucii! Mulți pe scară! Maşinăria nu are voie să plece în ace ...