Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasibulevardiere rămase tablou" cade seara peste casă/ şi tu eşti foarte frumoasă!hai să dăm vaca la apă/ şi să ne culcăm degrabă,că mi-i dor până la oase/ de cuvinte mincinoase,că mi-i dor de toate cele/ ghiduşii şi jucărele:sâni hap/sâni, picioare lunge/ - uite, parcă n-ar ajunge!(!) hai să dăm iarbă la vacă,/ să ne fie dor oleacă!(!) hai să dăm lumină lunii,/ să se scuture alunii,să ne cadă pe spinare/ fructe - care m ...

E pentru prima oară când nu am halucinaţii, când totu-i real. Un real trist. Nimic mai clar (şi mai frumos, chiar dacă mirosind a tragic) decât acest fel de mamă şi acest fel de copil într-o icoană răscolitoare, într-o icoană în mişcare, într-o icoană vie, respirând aerul din aria devastatoare a pâinii. Şi, cum spuneam, ne uităm dimpreună la gărgăriţa dintre două boabe de grâu, la nevinovăţia primordială din coşuleţul de răchită. Nici nu mă mai întreb de ce n ...

Să cred că am vedenii? să cred că Cineva universal se ţine de şotii? sau să nu cred nimic, să trântesc uşa pe nasul femeii tăcătoare şi să mă ascund în căldura şi lenea universului meu mărunt?... Deocamdată, sunt năucit, sunt ameţit de ceea ce văd. În primele secunde ale desfăşurării acestui bizar şi unic eveniment în viaţa mea... (viaţa asta, nu alta!)... nu mă pot mişca, nu-mi pot da seama ce se petrece, nu pot realiza cine a trimis şi de ce a trimis ceastă � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"iar câinele, prieten bun cu luna,/ ham! ham! păzeşte fluierul de os -tot mai bătrân, ion sapă întruna/ fântâni adânci, cu gurile în jos"                                                                             (Iolanda Cremene)(!) cuvintele mele pe cine regretăcând lumea dansează în raiuri precareşi-şi scrie iubirea măruntă cu cretăpe ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii finale" (!) mă dau de ceasul morţii - aşa de mult îmi estea duce-ntr-o pădure, s-o dau cu tine peste,peste ce vrei, să zică văleu! să facă zâng!să-i trag şapte zăvoare pe nalt şi pe adânc (!)(!) aş duce-o mult, pe toată şi fără îndurare,aşa, într-o pădure întunecoasă tare,peste s-o dăm, să facă văleu! să zică bang!să nu mai saliveze, în veci, la yin şi yang (!)(!) să-i piară dorul, pofta şi foamea de iubire,tocmai la ...

Cum să-mi vină să cred ce văd când văd un coş din răchite împletite? cum să-mi vină să cred ce văd când nu văd cine ţine coşul? şi cum să nu mi se zburlească puţin ce se zburleşte când te încearcă o surpriză, o emoţie, un paradox, un nevăzut, un mister? şi cum dumnezeu să nu devin curios, din ce în ce mai curios să aflu cât mai repede cine, de ce, cum? şi cum să nu vreau să mai bată o dată? şi cum să nu vreau să deschid?... Iată, aud clar şi din nou cio ...

De obicei, nu răspund şi nu mă reped să deschid când aud ciocănituri la uşă. Dacă nu sunt singur, are cine rezolva "bătaia"Dacă nu-i nimeni cu mine, ascult de patru ori cioc!... şi mă duc să văd. Şi, dacă n-a plecat, nu-i rău. Dacă s-a dus, înseamnă că-i bine. Când aud că insistă, nu pot să nu-mi aduc aminte de Beethoven şi de celebra bătaie în uşă a lăptăresei sale. Deci, dacă insistă, ascult de trei ori cele patru ciocănituri şi mă îndrept spre uşă. Mă ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii finale" Motto:"şi omul acela dădea din vioară/ cu-arcuş din nimic şi din paie de grâu,dădea şi credea că te-ntorci până-n seară/ să-i dai ne/răbdării merinde şi frâu” (Iolanda Cremene)(!) nu pot să ascund că mi-i teamă de frică,nu pot să nu văd ce delir şi neant,ce hohot aud peste tot cum, adică,e funia foarte aproape de par (!)(!) ce ştimă bizară, ce harpie lungămă strigă să-mi beau cel nimic din înalt,de parcă n-aş � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"uite cum trage prostul în pasăre!/ - oare ăsta-i ultimul risc? - mă uit ca prostul şi mănânc zarzăre!/ vine pasărea cu-n glonte în plisc!"                                                                                     (Iolanda Cremene)(!) doamna mea de dincolo de vreme,doamna mea de dincolo de timp,oare cine poate să mai cheme -făr� ...

Şi ce bagaje grele are Miţa! dar nu crâcnesc! dimpotrivă, mă simt şi mă consider un fel de Sisif modern şi îndrăgostit de nu ştiu care naiadă! mă simt un fel de cavaler duduind de romantism şi respect, un ultim tributar al eleganţei, un discipol al galanteriei... un preot la picioarele şi la porunca unei preotese ciudate, unei misterioase "trufandale"!... Sigur că da! car şi nu scot nici o vorbuliţă, mai ales că Miţa zâmbeşte din ce în ce mai mult şi mai "tare"! o "bate ...