Da. Păşesc peste margine. Sunt Dincolo. O văd pe mama. Tare ostenită. Trebuie să se hodinească repede. Fiindcă, mai are oleacă şi începe să mă nască. Face mâncare pentru a doua zi, să fie când pleacă ai casei la muncă şi la şcoală. Gata, mâncarea-i gata. Mama se pregăteşte de culcare, îşi face semnul crucii, citeşte din "Crimă şi pedeapsă"... şi cade în somn. Şi doarme, şi doarme, şi doarme! şi tare repede se mai hodineşte mama! oare cum a învăţat să se h ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) MARIE, mă duc în tavernăşi stau cu beţivii la masă,citesc poezii despre MAMA -şi MAMA e cea mai frumoasă (!)(!) MARIE, mă duc până undeîncepe MIRAREA şi ROATA,beţivii îmi plâng şi mă roagăsă spun poezii despre TATA (!)(!) MARIE, mă duc în ispitafrumoaselor celora careîmi cer poezii despre tine -răspunsuri la orice-ntrebare (!)(!) MARIE, mă-ntorc toată ziuaîn jurul PĂCATELOR toate -citesc poezii despre VIAȚ ...

Sunt din ce în ce mai ostenit. Trebuie să mă culc devreme, din ce în ce mai devreme. Simt osteneala aceea unică şi ademenitoare, osteneală pe care numai Necunoscutul o poate alcătui. Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme şi să şi dorm, nu să stau aşa, cu ochii pe pereţi şi cu gândul la cai verzi. Să dorm... pentru că numai somnul vindecă osteneala, această boală cumplită a temerarilor, a călătorilor şi aventurierilor şi curajoşilor fără Fir prin labirintul N ...

Mă uit la hărmălaie şi mă crucesc. Dacă tot nu mă pricep să "dansez", mă hotărăsc să recit "Cântec şoptit", una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii universale, scrise de Zaharia Stancu. "Cântec şoptit" tare. Urlat, adică. Să se audă. Să audă toţi "dansatorii" ce minuni se ascund în spatele cuvintelor, în farmecul Limbii Române. Aşadar, îmi iau inima în dinţi, o scrâşnesc puţin, şi încep să strig: "Odată am ucis o vrabie,/ am tras cu praştia-n ea � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) nu ştiu de ce am uitat să-ţi spun bună dimineaţa, doamnă aripă de flutur fără flutur - cred că eram ocupat cu pregătirile de plecare tocmai acolo, unde vreau să-mi scutur toate păcatele de la gât în sus şi în jos, poate reuşesc să mă satur şi eu de atâta frumos şi urât, şi de atâta urât şi frumos (!) (!) ori eram ocupat cu stârpirea omizilor care mi-au lăsat numai o singură aripă la fereastră, crezân ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) noaptea, în şoaptă,pe o pânză cu păianjeni cuminţi,o văd cum se dă jos din icoanăşi înveleşte copiii fără părinţi (!) (!) apoi, până dimineaţă,le apără somnul de cele pustii,să doarmă liniştiţi şi să visezenumai părinţi şi numai jucării (!) (!) apoi, până la înserare,stă în icoana cea din totdeaunaşi le arată cum să-nveţe singuride ce-s copii, de ce răsare luna (!) (!) apoi, până la cap� ...

Toată săptămâna, până la "ceaiul cu strigături" de sâmbătă seară, stau ca pe ghimpi. Am pregătit foarte multe, pentru toate mofturile şi pentru toate categoriile de specialişti, pentru toate sexpertele în urlete şi bâţâieli. Mai ales că vreau să profit de această ocazie şi să-i cer mâna iubitei în public, s-o iau de braţ şi de nevastă pe Florica şi s-o duc la mama, acasă, la ţară, să se bucure şi ea, şi tata, şi, şi. Ehei, sărace bine, mult rău te-aşteapt ...

Sigur că da! am o săptămână până la ceaiul următor, când Florica din colţ doreşte să asculte, cu discipolii săi, strigăturile pe care mi le comandă cu atâta fervoare, cu atâţia ochi daţi peste cap, cu atâta pisiceală, aplomb şi prefăcătorie! trebuie să onorez neapărat această comandă! altfel, risc să-mi dea Florica papucii, să mă tragă pe dreapta, să mă pună pe chituci, să mă lege de salcâmul infamiei, care creşte falnic în mijlocul bătăturii lui nea Lul ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) nici nu regret și nici nu sper:/ așa mă protejez de moarte -suntem convivi întru vecie,/ tovarăși drepți, la cataramă,la rău, la bine... fiecare/ chiar s-ar jertfi, la o adică,numai să fie în folosul/ aproapelui, când se abatepe casa noastră vro furtună/ și răscolește și destramă - ș-astfel și eu și moartea trecem/ orice-ncercare, fără frică (!)(!) nici nu regret și nici nu sper:/ așa-mi țin viața fără m ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreridespre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea,nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit,cine-a născut şi a lăsat (de capul lui) Em/Ce/Pătratsă zic-aşa, universând:/ "sînt cel ce sînt, sînt cel ce sînt,Eu hotărăsc, voi nu sunteţi/ decât o sumă de pereţişi vă cruciţi şi căutaţi/ (la sfinţi rotunzi, la zei pătraţi)locuri de veci în Paradis ...