Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Dacă pot să mai stau, mă grăbesc să nu plecunde nu-s ce mai sunt, unde sunt celălalt,unde nu-i nici măcar multpreatristul nimic,să (nu)-mi ţină de frig, să (nu)-mi ţină de cald!Mă grăbesc să aştept şi s-aud şi să vădpasul tău genuin în/spre marginea mea,în/spre colţul meu vechi, cu paingi talentaţi,cu icoană de lemn şi lumină de stea!Şi mă uit şi mă uit... şi ascult şi ascult:nu se vede nimic... nu s-aude ...

Ai grijă, ai mare grijă! Mâine, începând chiar din inima nopţii, e Duminică! Te aştept în livada cu vişini! Să-ţi spun romanţa aceea, pe care am auzit-o de la mama! Romanţa cu vişinul! Vişinul cel bătrân şi înflorit ultima oară! Mi-a zis că înfloreşte pentru ultima dată… şi, apoi, pleacă! Nu ştiu unde pleacă, fiindcă nu l-am întrebat, dar nici el nu s-a grăbit să mă lămurească! Însă, dacă vii, avem toate şansele să-i vedem ultima înflorire, ultimul alb ...

Apoi, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic în sensul curăţeniei noastre, aceea de toate zilele, stai pe linia infinitezimală dintre a fi şi a nu fi, aduni, scazi, înmulţeşti, împărţeşti, te uiţi la Zero… (la regele Zero, pot pentru ca să spun)… şi continui aşa despre fericire: „Nu mai am cu cine mări distanţa dintre stână şi lup, dintre ochi şi oglindă, dintre moarte şi frica de moarte. Nu mai am cu cine să scad frumuseţea lui Supra din Sub… ori ne/mernicia r ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am două cuvinte: hai călare:/ eu - pe unul alb până-n pământ; tu - pe unul negru până-n cerul unde-o goală blândă şi-un gol blând pregătesc o nuntă, altă nuntă,/ alt (acelaşi) veşnic început, uite-aşa, s-avem... (şi noi)... cuvinte-n spaţiul/timpul orb şi surd şi mut! Hai călare, hai, că (nu) ne aşteaptă!/ cine ştie?! dacă nu mai sunt?! s-or fi săturat - şi ei, sărmanii! - de-atât simplu mare şi mărunt ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Mă opreşte din viaţă şi-mi spune:zilele tale sunt numărate,nu te grăbi, nu te grăbi, nu te grăbi,nu ai nici o şansă de lumină,chiar nu vezi că nu ai nici o şansă de moarte?Mă opresc din oprire şi-i spun:o, venerabilă doamnă şi scumpă judecătoare,ce păcate (n)-am (mai) făcut(dincolo de cele obligatorii în orice viaţă)de mă supui la ceastă cumplită condamnare?Mă opreşte din viaţă şi-mi spune:nopţile tale sunt ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Lăsaţi psihiatrii să vină la mine,sunt plini cu defecte, vorbesc de pe deal,vorbesc de pe vale, fac frumos, fac urât!...unul se crede Napoleon, altul se crede Hanibal...unul strigă la altul: io-s Ştefan cel Mare...altul strigă la unul: io-s Ion Vodă cel Cumplit...unul se consideră Gina Lollobrigida,altul zice că-i gaz metan, altul zice că-i chibrit!Câte strigăte şi ziceri naţionale...şi câtă sănătate şade pe fiecare cap ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Sunt veşnic (mult mai veşnic) dacă scad ce am primit din ce (n)-am fost în stare să dau la cei care-mi (mai) cer şi-acum cea mai frumoasă (tristă) condamnare de la Stăpânul lor cel nalt şi-adânc, cel nevăzut de nimeni, niciodată, cel care stă-n mişcare şi-n mereu drept straşnic scrib al notelor de plată! Plătesc... (sigur că da!)... plătesc şi strig: am dat la toţi, am dat la mic şi mare, dar nu le-am pus în trais ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea,caut şi mă sui cu toată viaţa.../ să-mi ajungă până unde va!Caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut,să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput!Am visat că mergi şi tu cu mine/ - la plecare (mâine)-am să te strig -şi, aşa, să nu rămână singur,/ vom lua cu noi şi carul mic!O să vadă lumea două care,/ scârţ ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) la noapte - [când se suie pe geam suflarea luniişi-mi desenează visul cu tine în livadă,când colţul cu icoană şi cu paingi de pazăcoboară din uitare şi umblă să ne vadăcum trecem (fără umbră şi urmă) pe sub vişini,ca-ntr-o magie albă, aşa, ca o plutireîn vreme şi în vremuri încremenite-n lungulşi-n latul unei margini de infinit subţire,când fluturi mari şi tandri (miri veşnici ai livezii)dezmiardă clar/ ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) ce frumoasă floare la ureche,/ la urechea ta, nu a oricui,floare dintr-o margine de râpă...(!)(!) spune, doamnă - dacă poţi să spui,/dacă ştii şi dacă vrei să-nveţe/cei care nici râpă n-au avut,cei care-au spus rău lângă o floare,/cei fără prezentul din trecut -ce înseamnă, cum se-ntinde mâna/după toată vraja din adânc,după tot misterul pur şi simplu,/unde sălcii (toată viaţa) plângde tristeţe că se su ...