Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ce somn adânc la umbra cestui/ de mult înalt cireş amar,mult mai adânc decât o groapă/ în care doarme-un felinaraprins o viaţă şi o moarte/... (adică Veşnic, nu-i aşa?)...!Ce somn înalt n-adâncul cestui/ de mult alt fel de alt ceva!Cad păsări... cad pure şi simple,/ şi linişti cad... şi le aud,şi tot mai cred c-au fost odată,/ şi tot mai cred că or mai fi,şi tot nu ştiu nimic din viaţă,/ şi nici din moarte n-o ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Aici, n-această depărtare,/ am fost (odată) împreunăşi-am căutat (fără oprire)/ cât mai târziu să dăm cel Ort -în vis, în ochi şi în pahare/ ne-am pus câte un hârb de lună,câte o zi, câte o noapte,/ câte un pic de sud la nord,câte un pic de nord la sudul/ râvnit de lumea care ştie,cum ştii (şi tu) im/pur şi simplu,/ că nordul şade lângă sud,oricând, oriunde, fără milă,/ şi-n Paradis, şi în Pustie,şi ...

Cică nu-i bine să mori în vreme de iarnă, că-i tare greu şi pentru mort şi pentru cei care-l au. Acu', o fi el (mortul) ţeapăn, că de aia-i mort, da' să mergi ţeapăn de frig după el, nu-i aşa de simplu, nu-i la basca oricui. Da' cică nu-i bine nici în vreme de primăvară să mori, că muncile dau năvală, nu te aşteaptă să te ocupi de mortăciuni şi abia apoi să ari, să cultivi, să tai via, să aia, să ailaltă. Oare-i bine să mori când e vară? Cică nici aşa nu-i ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ştii că primul sărut e o dare de seamă: ce ochi mari spre ochi mari?! şi paşi mici spre paşi mici?! fii atentă cum zvârle salcâmul din urmă lacrimi mari din flori mari... hai să-l strig! hai să-l strigi! Şi al doilea sărut e o dare de seamă: am strigat?... n-am strigat!... ai strigat?... n-ai strigat! vino azi, te conjur, să-l strigăm împreună, dinspre crengi... dinspre cuib... dinspre-adânc... dinspre-nalt! Şi al tre ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Deştepţilor!... începe!/... şi voi urlaţi în pântec!vi-i frică de afară?!/ nu vreţi necunoscut?!vă gâdilă căldura/ lichidului din cloacă?!vă sperie Neantul/ gol, crud, chior, surd şi mut?!Poftiţi la poezie!/.../ doar ceastă-alcătuiremai stă (cefalopodă)/ n-întâmpinarea voastrăşi încă vă mai poartă/ (ca pe-nsemnaţi) de mână,să vă rămână Steaua/ (măcar o zi) albastră!Poftiţi la poez ...

Nici nu-mi vine să cred ce-mi răspunde soacră-mea! N-am mai auzit şi n-am mai văzut pe nimeni, niciodată, vorbind aşa de calm şi de liniştit, mai ales când e vorba de moarte! Eu îi spun că nu merg drumurile din cauza cestei zăpezi cât copacii, o rog să mai aştepte până se face oleacă de urmă şi oleacă de pârtie, iar ea mă ascultă şi mă înţelege, dar îmi răspunde ca şi cum ar şti ce necaz înseamnă (pentru mine) să moară în toiul iernii... şi ce necaz înseam ...

Sigur că da! Soacră-mea s-a ţinut de cuvânt! Când a spus că nu mai poate ţine decât până joi, nu m-a păcălit! A venit joia ceea... şi, gata, a murit aşa cum a promis! Pentru ea, bag samă, moartea nu-i alternativă, nu-i opţiune şi nu-i aflare în treabă... cum, de altfel, nici viaţa nu i-a fost! A ştiut, a vrut şi a putut să moară cu aleasă responsabilitate! A crezut şi a fost convinsă că sfârşitul vieţii este egal cu începutul morţii, că moartea durează doar o ...

Decembrie. Iarnă grea, minunată, autentică, pentru toate sufletele sărace şi bogate, pentru toate buzunarele pline şi goale. Troienele-s cât casa ta, cât casa mea, cât casa lui. Toate-s încremenite sub alb. Chiar şi ciorile-s albe de atâta ninsoare, de atâta bucurie că-i ger şi că verişorii lor, corbii, se înmulţesc în linişte şi în voie. Nu circulă nimic. Doar fumul din sobe. Doar sângele-n carotide. Drumurile-s înfundate. Şi cele care duc, şi cele care vin. Şi cele ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) cred că (am să) scriucea mai frumoasă poezie din această lume:picioarele ei seamănă cu picioarele tale,sânii tăi seamănă cu sânii săi -parcă-s două dihănii superbe, fără nume -ochii săi negri sunt ochii tăi negri,mâinile voastre sprijină cerulsă nu cadă nici peste buni şi nici peste răi (!)(!) cred că (am să) scriucea mai frumoasă poezie din această viaţă:am zăpadă, am ţărână, am nuia de alun,am cer ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Zmeul - suflet pietruit,/ minte neagră şi vicleană -se-mbrâncea cu Făt-Frumos,/ pentr-o gură de Ileană!Pentru nişte sâni hapsâni,/ pentr-un trup de păpădie,Zmeul terorist sta-n tei/ şi-o pândea, lacom, ce scrieFătului viteaz şi scump/ şi zănatic: scrisorelecu chemări şi rugăminţi,/ vorbe dulci şi lacrimi grele!Amândoi - naivi imberbi,/ hâţ încolo, hâţ încoace -au dat pacea la război/ şi-au trimis războiu-n ...