Pare o dimineață liniștită, obișnuită, o zi care ar fi dorit să înceapă și să se termine fără dureri de cap. O fantă din calendar care se deschide și s-ar închide natural odată cu asfințitul. Intru pe internet. Un gest automat. Un click. Apăsarea pe cele câteva taste pe care le ating zilnic, reflexul cotidian al câinelui digital al lui Pavlov. Apăs și aștept să râd. Să plâng. Și să urlu în fața demenței altora.
Indivizi cotropiți de extaz, palmele lor sunt înroșite, aplaudă nebunește invazia criminală a lui Putin, nu le pasă de bombele care cad peste Mariupol, de cadavrele înșirate pe străzile din Bucea, le este indiferent șuieratul rachetelor care se aud peste Dunăre, ei râd, se scobesc în nas și mai trag o țigară la pervaz, rânjete ultranaționaliste care nu înțeleg absolut nimic din isteria imperialistă a regimului de la Kremlin, aplaudă iarăși la fel de extaziați și stau ore întregi în fața ecranelor din care propaganda rusă, fățișă și obscenă, le invadează mințile odihnite.
Mă opresc, e nevoie de punct. Frazele lungi nu pot fi asimilate dacă creierul are aspect de patinoar. Ne-am obișnuit să transformăm durerea altora în bășcălie. Oamenii care trăiesc de săptămâni întregi în subsoluri au ajuns să moară de foame și de sete. Naționalistul de mucava mai deschide o bere la PET și mai sparge câteva semințe de dovleac.
Un băiețel de patru ani e împușcat împreună cu bunica sa și le sunt găsite cadavrele în apă. Șoșocul cu tricolor nu se dezminte, el vede doar arme și teancuri de euro în portbagajul celor care părăsesc o țară în ruine.
Soldații ruși ard cu aruncătoarele de flăcări civilii care fug în adăposturi, le iau dinții de aur din gură, le smulg verighetele de pe degete. Soldații ruși își încarcă mașinile cu covoare, cu calculatoare, cu mașini de spălat și televizoare. Pradă de război pe care o trimit prin poșta bielorusă acasă. Paltoane și cadouri pătate de sânge. Dacul liber face spume la gură: "De vină sunt NATO și Soros!".
Orașe întregi sunt rase de pe fața pământului, milioane de femei și copii au trecut granița Ucrainei căutându-și salvarea în Europa civilizată. Putiniștii din presa românească nu au pic de rușine. Continuă să distribuie discursul lui Putin. Fără remușcări. Fără rezerve. "Vrem o Eurasie de la Vladivostok la Lisabona" - spune fostul președinte Medvedev. Un vis umed al barbarilor ruși.
Măcelul continuă în Donbas. Patrioții și danpuricii de pe gura noastră de rai bat din palme și merg pioși la slujbă. Părea o zi liniștită. Până și Elena Udrea s-a dat jos de pe tocuri...
