Baba arde și țara se piaptănă
De câte ori bate vântul, îmi amintesc de vecinul meu mucalit, care, cu nedisimulată mândrie, spunea că lucrează la „Prăfosul”. Adică la Combinatul Siderurgic de la Galați. Așa îl alinta el: „Prăfosul”.
În Galați, vântul este o prezență aproape cotidiană și atât de intimă, încât, în zilele în care nici măcar nu adie, intru în panică. O să-mi spuneți că exagerez, iar eu nu vă contrazic, ci vă reamintesc că nu eu am început.
Dacă orașul nostru ar avea ca formă de guvernământ monarhia, în mai puțin de 24 de ore, cu largul concurs al văzduhologilor, pe tron ar urca Împăratul Eolian. De ce vă spun toate astea? Pentru că m-a cam zăpăcit vestea că aerul cald din nordul Africii a adus cu el, în Europa occidentală, celebrul praf saharian. Iar dacă de prognoza experților nu se alege praful, particulele sahariene ar trebui să poposească și în România. Măcar pentru a lua numele domnului Arafat în deșert. Șeful ISU lucrează deja la înspăimântătoarele mesaje RO-Alert. Cele care fac ca telefoanele să urle, în miez de noapte, precum câinele Dingo la rapel.
Cu niscaiva ani în urmă, de Zilele Babei, la Galați, a nins cu zăpadă roșiatică. Cred că președinte al României era tot Iohannis, că altfel nu-mi explic de ce-l compătimea și-l miștocărea lumea: „Doamne, ce-o fi în sufletul sărmanului?! Să vadă el atâta zăpadă, dar să nu poată schia, pentru a nu strivi corola de minuni a Africii Sahariene...Așa zewa!!!”
În așteptarea prafului saharian, un echipaj de la Jandarmerie a zgâriat intenționat mașina unui șofer din București, care a „parcat pe avarii”. Jandarmii au exersat scrierea minimalistă: „SPALĂMĂ!”
