* Fără microcip nu există vaccin! * Între 20 şi 50 de lei costă implantarea şi microcipul, în funcţie de cabinetul veterinar * Vaccinul şi, implicit, microciparea sunt obligatorii de la vârsta de trei luni a pisicii sau câinelui * O aberaţie normativă pe spinarea prietenilor necuvântători şi pe buzunarul stăpânilor * Dacă pisica nu iese din casă, la ce îi foloseşte microcipul? *
Dragi stăpâni de câini şi de pisici, dacă doriţi să îi administraţi prietenului necuvântător vaccinul antirabic, aflaţi că nu îl puteţi salva de cumplita boală – rabie, adică turbare – decât dacă îi implantaţi în prealabil un microcip.
Nu, microcipul nu tratează şi nu previne absolut nimic, singura lui menire este de a ajuta la identificarea animalului de companie şi a stăpânului în caz că se pierde. Asta, fireşte, dacă animăluţul este dus la un scanner special care nu se găseşte peste tot. Şi chiar şi aşa, scanat şi cu cip, nu îi foloseşte la nimic, pentru că nu există încă o bază de date la nivel naţional în care să fie trecut căţelul, cipul şi stăpânul.
Partea neplăcută este că implantarea microcipului îl doare pe animăluţ la fel sau poate mai tare decât o injecţie sau un vaccin. Partea şi mai neplăcută pentru stăpân este că pe lângă costul vaccinului antirabic, 50 de lei, va trebui să suporte şi microcipul, care costă, în funcţie de cabinetul veterinar şi de animal, între 20 şi 50 de lei. Adică „afacerea” totală presupune între 70 şi 100 de lei.
Şi, prin lege, nu aveţi voie să „săriţi” peste antirabic, pentru că riscaţi o amendă zdravănă. În plus, animalul dumneavoastră, animalele cu care vine în contact şi chiar dumneavoastră şi familia riscă să se îmbolnăvească de rabie.
De la o poştă, toată povestea cu microcipul şi vaccinul miroase a afacere. A cui? A furnizorilor de cipuri, probabil.
Citeşte articolul integral ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ a „Vieţii libere”
