(!) vezi RAZA ceasta? eu sunt CERCUL ei -antecesor al ARIEI CELESTE,unde concretul mișună abstract,unde abstractul dă concretul PESTE,adică DINCOLO, uitându-mă de-AICIori de ACOLO: ce mirare tristăcând văd și-aud - jur pe tot lungul meu -că-n UNIVERS ”dincoace” nu există (!)(!) vezi CERCUL cesta? tu ești RAZA lui:antecesorul LUCRURILOR toate,care se știu și care nu se știuALCĂTUIRE-ntru ETERNITATE (!)(!) o RAZĂ și un CERC - oare-i destulpentru NE/CUNOSCUT?... tu știi că ...

Te rog foarte frumos, trezeşte-te la i/realitate, fă câteva exerciţii de înviorare, de respiraţie, de coborâre sau urcare, după caz... şi uită-te bine! Uită-te cu cea mai mare atenţie din toată viaţa ta de până acum! Fă ochii mari, mari, mari... şi nu clipi când te uiţi! Dacă mişti pleoapele, rişti să pierzi foarte multe amănunte, foarte multe detalii interesante din ceastă Panoramă! Pentru că aşa am făcut şi eu: am s/clipit când nu trebuie... şi am ratat ”Mare ...

(!) vă rog să mă iertaţi că îndrăznescsă vin şi să stau printre dumneavoastrădin când în când / vin de dincolo de ceresc,dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră,care m-a trimis pe pământsă vă umblu prin grădină şi prin ogradă,fără sfială şi fără teamă, ca pe drumul mare,pe unde (n)-am mai fost o/dată,să vă aduc aminte cum şi ce mă cheamăsă vă scot ochii la plimbare (!)(!) prin necunoscutul fără de păcateva să ne plimbăm în linişte şi cu aleasăcre ...

Nici până astăzi nu s-a aflat exact în ce împrejurări a „dispărut” celebrul Edgar Allan Poe, unul dintre cei mai mari creatori de groază... în literatură, bineînţeles! Într-una din zilele trecute, aflându-mă cu smerenia şi reculegerea şi resemnarea în cimitirul „Eternitatea”, pe la mormintele mai sărăcăcioase şi mai aristocrate ale unor mai mici şi mai mari ne/cunoscuţi răposaţi, mă opresc să mă închin la un capăt de lespede şi la un picior de cruce pe ca ...

(!) mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasăde când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă (!)(!) mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecatăcă-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată (!)(!) un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci schimnicieiciteşte-n mătase şi scrie/ pe rochie versuri mariei (!)(!) mi-a spus cineva că poetul/ acesta trăieşte-ntr-o doarăşi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă/ nu ştie măcar nici ...

Atunci, într-un demult aproape stins pe coridoarele clar/obscure ale Memoriei, cred că această fetişcană avea douăzeci de ani! În fiecare dimineaţă, absolut în fiecare dimineaţă, trecea spre Apus, prin dreptul porţii mele, fără să spună nici un cuvânt, deşi o provocam ieşindu-i cu miozotis în cale! Nu părea nici veselă, nici tristă! Trupu-i subţire ca suveica stătea şi umbla-ntr-o rochie albă, lungă de Aici până Acolo! (Nu) se uita la mine cu ochii întunecaţi ca ...

(!) a zis că trebuie să treacă/ a zis că trece negreşita zis că trece pe la toacă/ spre răsărit spre răsărit (!)(!) a zis că trece îmbrăcată/ în rochie fără sfârşita zis că trece doar o dată/ şi tot aştept ne/stingherit (!)(!) a zis că trece fără milă/ frumos definitiv egalînaltă lungă şi subtilă/ înspre mister extemporal (!)(!) a zis să stau aici la poartă/ cu/minte şi să nu închidfiindcă altfel nu mă iartă/ mă lasă-n pururi definit (!)(!) am înţele ...

Am ucis atâtea păsări!... Doamne, multe-am mai ucis!/... Trebuia să am osândă şi să fiu mereu proscris!/ să fiu azvârlit afară şi din inimi, şi din minte,/ şi din deal, şi de la vale, dindărăt şi dinainte!/ Ori să fiu legat la grinda infamiei, să suport/ tot ce merită tâlharul, criminalul...!... Să n-am ort/ când voi trece-n lumea celor drepţi... (parcă aşa se spune).../ să fiu azvârlit afară şi de-acolo!... Să s-adune/ tot întregul dinspre minus, tot întregul d ...

Domnule învăţător, parcă ieri am trăit liniştea cea mai adâncă în sala de clasă cu dumneavoastră, parcă ieri stăteam şi ascultam lângă tablă şi lângă fereastră cele mai curate cuvinte din cartea de citire, pe care ni le desenaţi părinteşte, să nu le uităm şi să ne mire atâta vreme cât citim şi scriem româneşte! Domnule învăţător, liniştea ceea se face din ce în ce mai înaltă în jurul jurului mai mic şi mai mare, în lumea mai rece şi-n lumea mai cal ...

Alaltăieri, după ce s-a întors de la biserică, Maria lui moş Vasile Cherpedin a oftat de trei ori...şi a murit! De inimă rea a murit! Că a suferit şi a plâns foarte mult când s-a stins Maria lui moş Ion Mutelcă! Şi chiar o auzeam zicând: „Cred că nici eu nu mai durez mult! Ce mă fac şi ce să mai fac fără Maria lui Ion? Numai dânsa mai rămăsese cea mai aproape de mine! Cu ea mai stăteam la o clipă de Taină, la o ceşcuţă cu ceai, la o depănare de amintiri, la o lec ...