Mişcarea de protest a iubitorilor de sport din Galaţi şi-a consumat un preambul tulburător. Dacă sâmbătă vor mărşălui între Casa de Cultură a Sindicatelor şi Prefectura Galaţi, suporterii au organizat ieri o conferinţă de presă chiar în incinta angoasantă a Sălii Sporturilor. „Nu este niciun partid politic în spatele nostru, aşa cum ne acuza domnul primar”, a afirmat unul dintre capii mitingului.
„Interviu cu un Vampir”
Scriam acum câteva zile despre imobilul care până în deceniul trecut strângea săptămânal două-trei mii de amatori de sport şi care între timp a ajuns poate cea mai ruşinoasă epavă a Galaţiului. Ieri am avut ocazia de a pătrunde în Sala Sporturilor după nouă ani de aşteptare – a fost ca o întâlnire cu sufletele plecate pe lumea cealaltă!
În fosta Polivalentă a sportului de la Dunăre se poate turna fără probleme „Interviu cu un Vampir”, poate chiar „Prizonieri în Casa Morţii”… Trebuie spus însă din capul locului că ideea le-a aparţinut unor băieţi pe care mulţi îi consideră huligani, indivizi fără căpătâi.
Ei bine, o mână de oameni, care este prezentă la aproape orice manifestare sportivă din Galaţi, a ţinut să invite mass-media în casa groazei de pe Strada Stadionului pentru a prezenta adevărata faţă a sportului gălăţean.
„Nu vă putem servi cu ceai…”
Acuzaţi voalat de primarul Dumitru Nicolae că vor face miting la comanda unui partid politic (n.r. – sâmbătă, ora 16.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor), aceşti suporteri au organizat o conferinţă de presă pe platoul de lângă McDonald’s, însă decorul ales de ei a fost şi mai spectaculos decât imaginea tristă din faţa clădirii.
„V-am invitat aici, în această minunată sală, pentru a discuta despre faţa reală a sportului gălăţean. Ne pare rău că nu vă putem servi cu un ceai, cu sandvişuri”, a început ironic Vali Comănescu (27 de ani), unul dintre capii mitingului de sâmbătă, el fiind completat de Leonard Gâbu (22 de ani), un tânăr profesor de limba română, pentru care sportul este sinonim cu viaţa: „Nu mai suportăm ce se întâmplă în acest oraş şi-i invităm la marş pe toţi gălăţenii cărora le pasă de soarta sportului gălăţean!”
Slalom printre dejecţii
Nici în spatele căminului cultural din satul nu-ştiu-care (îl alegeţi dumneavoastră!) n-am întâlnit urme ale digestiei umane ca pe lângă pereţii distruşi parcă de război ai sălii de lângă Spitalul Judeţean. De altfel, traseul până la intrarea în edificiu (ce termen pompos!) se prezenta cam aşa: boschet – excrement – boschet – excrement – resturi menajere – excrement. Înăuntru, jale mare!
Tencuiala - rasă până la structura de rezistenţă a zidurilor, pământ şi nisip în locul podelei pe care până acum nouă ani se juca baschet, volei şi handbal, iar tribuna cheală, până la piatră, zâmbea înfricoşător. Un veritabil cimitir, un mastodont bântuit, un palat al molozului.
Ca să fie tabloul complet, un coleg din presă m-a bătut la un moment dat cu mâna pe umăr. Mi-a stat inima!
„Galaţiul apare la TV numai cu nenorociri”
Sâmbătă, „ultraşii” care dau culoare evenimentelor sportive, cei care ne-au prezentat muzeul ruşinii gălăţene, vor scanda în stradă. „Ne-am săturat ca Galaţiul să apară la televizor numai atunci când sunt disponibilizări în Combinat sau când vreun individ certat cu legea comite vreo nenorocire!
Acest oraş are echipe de sport care-i fac cinste, ele merită să fie susţinute, adică să beneficieze de baze sportive, aşa cum se întâmplă în alte oraşe ale ţării. Vrem să fim la mitingul pentru binele sportului peste o mie de oameni, oricine poate participa”, a ţinut să mai spună Comănescu, unul dintre gălăţenii care vor să tragă un semnal de alarmă.
Gestul lor este justificat, sportul de la Mila 80 a Dunării este pe cale să putrezească.
Explicaţie foto: Sala Sporturilor, un loc în care nu-ţi permiţi să mergi dacă stai prost cu inima
