* I le-am dus în biroul său de la stadion şi le-a pupat pe amândouă, ca pe propriile progenituri * „Le voi alinta, dacă aşa trebuie”, spune cu umor, într-un interviu, antrenorul celei mai bune echipe din România *
Are şi Cupa Balcanică în palmares
Trei cupe ca jucător, două ca antrenor. Acesta este bilanţul lui Dorinel Munteanu, românul cu cele mai multe prezenţe în echipa naţională.
Puţină lume îşi aduce aminte însă de primul trofeu cucerit de actualul tehnician al Supercampioanei României: în 1991, cu FC Inter Sibiu a câştigat Cupa Balcanică, învingând în finală pe Buducnost Podgorica (0-0 şi 1-0 la rejucare).
În 1992 a luat campionatul cu Dinamo Bucureşti, iar în 2005 a repetat figura în Liga I cu Steaua. Niciodată nu mai bifase două în acelaşi sezon, aşa cum s-a întâmplat acum cu Oţelul Galaţi.
Neamţul a acceptat să vorbească despre această performanţă, fotografiindu-se cu nepreţuitele obiecte în biroul de la stadion. Pe fundal se zăreşte tabla pe care sunt aşezaţi, pe posturi, roş-alb-albaştrii din teren, „băieţii” - cum le zice fostul internaţional.
Punct de plecare: „Demisia, demisia”
- Dorinel, ai crezut vreodată că în 2 ani la Oţelul vei putea obţine două trofee atât de importante?
- Aş putea spune că m-am gândit mereu la faptul că, având acest lot la dispoziţie, pot obţine performanţe. N-a fost uşor, dar este o satisfacţie extraordinară să vezi că munca depusă la acest club s-a materializat în aceste cupe. Le mulţumesc încă o dată băieţilor că s-au dăruit extraordinar meci de meci!
- În toamna anului 2009 ţi se scanda „Demisia, demisia”, acum aceiaşi suporteri spun că „Dorinele, asta e, ai făcut istorie”…
- Ce să spun, mă bucur că până la urmă le-am arătat că vreau să fac treabă bună la Galaţi şi că n-am venit doar pentru a mai bifa un club în cariera de antrenor. Este posibil ca fanii Oţelului să fi fost foarte ataşaţi de fostul tehnician al echipei (n.r. – Petre Grigoraş) şi de aceea le-a fost greu să accepte pe altcineva.
„Nu mai suntem o echipă mică”
- Campionatul şi Supercupa României, două trofee. Cum le-ai boteza, le-ai zice „fetele lu’ tata”?
- (râde) Nu, fetele mele sunt acasă, în Germania (n.r. – soţia Simona şi fiica Bianca). Dar dacă vrei, le voi alinta şi pe ele. Nu ştiu însă cum să le spun. Sunt frumoase şi înseamnă mult pentru mine, pentru echipă şi pentru oraş.
- În cariera de fotbalist ai cucerit trei cupe, ca antrenor ai pus mâna pe două şi eşti abia la început. Mulţumit pentru moment?
- Sigur că da! Dar promit să depăşesc cât mai repede palmaresul din perioada în care eram pe gazon (zâmbeşte). Simt că această echipă, la care lucrez din vara anului 2009, încă nu şi-a atins potenţialul maxim. Iar jucătorilor le-am spus acest lucru. Vom munci în continuare pentru a demonstra că nu mai suntem o echipă mică.
- Să înţeleg că obiectivul pentru noul sezon e din start câştigarea campionatului?
- Nu este cazul să vorbim despre acest lucru deoarece îmi doresc să ne vedem liniştiţi de treabă. Am anunţat că vreau să facem măcar 71 de puncte, adică un punct peste ce am cules anul trecut, şi sper să nu ne dezamăgim suporterii.
„Fără probleme de concentrare!”
- După câştigarea Supercupei, urmează un meci pe terenul unei nou-promovate, Petrolul. Nu le va fi greu jucătorilor să se concentreze la partida de campionat?
- Am mai auzit această ipoteză şi nu sunt de acord cu ea. Veţi vedea că jucătorii mei nu vor avea probleme de abordare, chiar dacă vor veni după Supercupă sau după un meci de Champions League! Fiecare partidă trebuie tratată cu maximă responsabilitate, indiferent de competiţie.
- Omologul tău de la Petrolul, Vivi Răchită, anunţă că nu va pierde meciul cu Oţelul, din prima rundă a Ligii I.
- Ha, ha, nu e firesc să-şi dorească asta? Anormal ar fi fost să spună altceva. Fiecare cunoaşte forţa propriei echipe şi sunt sigur că luni seară, la Buzău, va ieşi un meci interesant.
