pentru Stefan Mitache (Baladior) - Respect! (!) sprijinim norocul să nu-şi rupă gâtul, dăm cu noapte luna să n-o prindă ziua, respectăm lumina, lacrima, şi rândul - e nebun chilugul şi e proastă piua (!) (!) dăruim iubitei ghiocei de seră, în cutii pandore îndesăm pădurea, viţa poeziei face filoxeră, taie păsări-lire nenea cu securea (!) (!) sărutăm femeia care nu-i a noastră şi mâncăm estetic oase de... ce... date, donjuanul sare iarăşi pe fereastră, trec în do ...

(pentru doamna Mona Ariton - Respect!) În fiecare zi mă întreabă de unde vinşi unde mă duc -mă întreabă cu aerul omului care nu vedecum stau pe rugşi nu-mi pasă de înainte şi de înapoişi de jos şi de susşi de stânga şi de dreapta şi de minus şi de plus!În fiecare zi vreau să răspundla întrebările sale -dar aştept să se stingă toate flăcărilehaimanaleşi să văd ce am aflat şi ce nu am aflatşi ce a mai rămasdin misterul sec şi indiferent între primul şi ulti ...

(!) era departe-ncoace... şi Frumoscând am pornit, Atunci, în/spre Uitare...!Am început s-ajung... şi nu-i Urât -e-o Goală cu tăceri tulburătoare,e un Răspuns aşa de aşteptatşi-aşa de clar... [şi-aşa (de)Plină parecu tot ce nu-i şi nu va fi şi-a fost]încât e stearpă orice Întrebare,încât chiar Veşnicia şade-n plus:şi cea Trecută, şi cea Următoare (!)(!) este departe-ncolo... nu-i Urât,e otova... (n)-am mai trecut O/Dată (?!)era(m) Uitarea altuia în toi:acelaşi ...

(!) eu am, tu ai, el are...noi avem nimic în plus şi tot în minus...pare că l-am făcut frumos pe dracu-ghem: unic răspuns la orice întrebare (!) (!) ca nişte pui de lei ne dăm rotunzi oriunde şi oricând, prin sărăcie – dacă nu ai, nu ai cum să (n)-ascunzi ce (n)-ai tu, mie...şi ce am eu, ţie (!) (!) sâc, sâc, sâc, sâc...aiurea şi-n acord: în(fum)urare, „eu” şiclit se cheamă, să crape ochiul domnului (ne)tot, mereu şi mult, aşa...de panaramă (!) (!) triumful im ...

(!) DA - TOTDEAUNA-I MAI TÂRZIU CA NICIODATĂşi în zadar aştept la pândă şi la rând -până atunci e gata cerul şi pământul,iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!)(!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate:un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţătorscrutează tot, adună tot şi scade totul -uşor pe greu şi foarte greu peste uşor (!)(!) aceleaşi note din nimic, a/somnifereşi însemnate-n trândăvie şi-n frumos,toarnă-n auz o des/cântare criminalăde jos în sus, spec ...

(!) ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi auretine să pătrundă - prin lacrimă - lumina,şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... saudeşertului din clipă să-i mângâie tulpina (!)(!) culoare fără miros prin irisuri mai sorbşi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării castede fluturi fără aripi, descântecului orb -şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naşte (!)(!) nu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu”în cremene, în iască, în pietr ...

(!) nu mai încap, nu mai încap/ nici/când pe-acolo şi pe-aici -am fost prea mult în viitor,/ am stat prea mult la cei anticiş-am învăţat că nu-i nici timp/ şi nu-i nici loc şi nu-i nici modpentru nimicul care sunt:/ concentric, sclav, cefalopod,cu visul stâng spre miază/sud,/ cu visul drept spre miază/nord (!)(!) mă pregătesc să fug din ceas,/ în marele nisip deşert,unde nici/cum nu ştiu că sunt,/ nici să câştig şi nici să pierdce nu am vrut cu nici un gând/ şi nici ...

Moto: ”rămân în urmă urme de păcat/ nu am avut putere să le șterg/ am fost (ne)credincios (ne)vinovat/ m-am încălzit lângă un aisberg// am să rămân același până când/ ce e al meu va fi numai al meu/ jocul e trist și zarul e rotund/ ce ochi albaștri are dumnezeu” (Iolanda Cremene) De când nu mai scriu despre MARIA şi port costum elegant,toată lumea şuşoteşte şi crede că MARIA m-a uitat,sau că am uitat-o eu... fiindcă nu m-am dus în garăs-o aştept când a zis ...

!şi mi-a bătut un cui drept în lumină -mi l-a bătut pân-a ajuns la floare -nu avea loc pe-unde să curgă plânsul,pe unde întunericul să zboare!!stăpâne - i-am şoptit cu toată mila -degeaba ţi-i înaltă şi adâncăeternitatea şi lumina, dacănu laşi un ochi, măcar un ochi să plângă!!eşti criminal, stăpâne... niciodatăn-am să te iert, n-o să te ierte cinestă liniştit, bătut pe cruce-n cuiemuiate în otrăvuri şi-n ruşine!!nu ţi-a păsat... ai refuzat ce-nseamnăi ...

O, caii mei!...o, caii mei!.../ (v)aţi dat istoriei temei,aţi sfărâmat (din temelii)/ mofturi de duşi, mofturi de vii...aţi rostuit descălecări/ pân’ v-a(u) dat sângele pe nări,până când mari şi mici şi goi/ au smuls şi sufletul din voi...acu, sub flamuri şi sub porţi,/ zac numai oase de cai morţi...urmaşii voştri sunt puţini,/ loviţi de blestemaţi seninişi de geambaşi cu cap uşor.../ (vai de sămânţa mamei lor!!!) Câţi mai sunteţi, cât mai sunteţi,/ vă rog ...