Sigur că da... trebuie să recunosc (şi eu) ca toţi recunoscătorii, chiar dacă-s din ce în ce mai puţini! Pe cale de dispariţie, adică! Cine mai recunoaşte (astăzi) ceva? Şi câţi verticali mai sunt, chiar dacă stau lungiţi, cum se spune? Şi, la urma urmei, ce-i cu atâta gratitudine? Ce-i cu atâta pledoarie despre vinovăţie, despre decenţă? Ce-i cu atâta plecăciune? Cu atâta aplecare la picioarele ne/văzute ale Deşertăciunii? Şi ce-i cu atâta şi atâta Dumnezeire? ...

Recunosc... e o provocare, o mare provocare să mă pronunţ în sensul şi în rostul dantelăriei, chiar şi numai printr-o simplă lucrare de control. Mai ales că femeia fără nume din ziarul de ieri, Superboreea, mi-a strecurat pe sub uşă o scrisoare în care-mi spune, printre alte minunăţii sentimentale, că n-am curaj, că nu-s în stare să pot de/scrie o banală horboţică. Cică-n zadar am “ameninţat-o” (atunci) cu cele două catrene de “Fecunditate”... dacă nu-s capabi ...

Mi-a citit toate lucrările de control, însă nu mi-a pus nici o notă. Mi-a trimis un mesaj şi mi-a zis că nu mai are note, că le-a dat pe toate pentru tot felul de lucrări şi pentru tot felul de „repezeli semantice”, cum scrie Nichita Stănescu. Însă, pentru ca să nu pic în balta cu depresii, m-a rugat să dau lucrare de control şi la ea. Chiar mă bucur şi chiar dau: „Aş putea să jur că-i cea mai frumoasă femeie din oraş. Aş putea să mor preventiv pentru mâinile sale ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun:uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă,vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun,lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă (!)(!) dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ,ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă -mi se pare că-s viu, mi se pare că sunt„î” din „a” până când(?) şi-nvelit cu argilă (!)(!) uneori, nu-ndrăznesc să rostesc un cuvântşi mă fac surdo ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbaticişi un fâlfâit de măcăleandruprin salcâmii ultimului morometeşi un zbârnâit de săgeată din arcul copilărieişi un foşnet de mirareprin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede (!)(!) nu, nu sunt propoziţii simple,nu sunt simboluri ale deşertăciunii continue,nu sunt numai subiecte şi predicate,nu sunt nici pe departe/aproape alfa şi omega,nu sunt altceva decâtce s- ...

Cu acordul sfinţilor noştri (şi al părinţilor mei) catadicsesc să dau (şi la biserică) o lucrare de control. Sper să mă descurc, mai ales că popa (care-mi cere iertare şi se roagă pentru mine în fiecare zi, la fiecare slujbă) mi-a fost coleg de şcoală în timpul şi în vremea când chiar se învăţa carte, şase zile pe săptămână, când omul cu cretă şi catalog era serios şi respectat, nu făcea gafe şi compromisuri, nu zvârleau elevii cu biscuiţi şi cu bomboane dup ...

Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou" Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip.Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund.Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip,dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt?Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur.Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid.Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur,dacă nu-nvaţă nimeni (nimic) despre deschid?Cică sunt clar. Dar cică-s (concomitent) naiv.Mă strânge nebulosul ...

E limpede: cu tăcerea-i complicat! Greu şi delicat de îndrăznit a scrie lucrare de control la Tăcere! Mai ales că n-am văzut-o niciodată! De auzit, am auzit-o, dar, de văzut, neam! Şi, totuşi, la o scormonire amănunţită prin măruntaiele memoriei, mi se pare că am şi văzut-o odinioară! Cam aşa cred că am văzut-o: "Merge să pască. Parcă nu ar merge să pască. Îmi arată doi ochi enormi, întrebători: de ce mergi cu mine? de ce nu stai acasă, printre cărţi? crezi că- ...

Aproape demult, într-o iarnă care, pentru mine, n-a trecut, mă roagă frumos o femeie necunoscută să-i fac un om de zăpadă. N-o pot refuza. Nu mă pot face că nu mă pricep. Nu-i pot zice că nu ştiu de unde (se) începe şi unde (se) termină un trup şi un suflet de omăt. N-am mai făcut niciodată oameni de zăpadă. Şi nu am făcut nici din alte substanţe de unică folosinţă. Şi totuşi nu a durat mult. Fiindcă am avut un proiect. Proiectul aprobat, parafat şi semnat de meş ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" De mult n-am mai spus o scrisoare frumoaseide aici, de acolo, de oricând şi de oriunde -am să rog un fluture să-mi dictezeceva despre apropierea toamnei,ceva despre cât de mari şi cât de fecundepot fi cuvintele pentru sufletul acestei mirese!Acestei mirese despre care s-au scris cele maiînalte şi cele mai adânci poezii -şi-mi aduc aminte cum pe fiecare frunză scrietoamnă, cu galben în caligrafii de vânt,şi iartă-mă şi bu ...