* Victima e mereu vinovată! „Vai, tremur toată şi nu-mi vine să cred ce-am auzit!”, se lamenta, la ceas de seară, la ştirile Kanal D, o doamnă trecută de prima tinereţe. Femeie simplă, de la ţară, cu basmaua pe cap, era cu adevărat marcată de violul despre care tocmai auzise. Cu naivitate, aş fi putut să jur cu mâna pe Biblie că se referă la victima agresiunii sexuale. Ei bine nu! Femeia îl căina pe unul dintre tinerii acuzaţi că au violat o fată, povestind cu duioşie, ce băiat bun este şi cum a putut să i se întâmple lui aşa ceva. Recunosc, trăiam un acut sentiment de deja-vu! Şi în urmă cu câteva săptămâni, la fel mărturiseau femeile şi bărbaţii din judeţul Vaslui despre cei şapte violatori. Că erau „cuminţi ca fetele mari” şi că mergeau şi la biserică. Serios, oare cum se face că toate victimele violurilor „şi-au căutat-o cu lumânarea”, sunt „nişte curve”, „meritau aşa ceva”, şi toţi violatorii sau suspecţii de viol sunt mereu „băieţi buni”, „liniştiţi”, „politicoşi” şi „la locul lor”, care n-au supărat pe nimeni vreodată. Măi să fie! Şi că nu se ştie cum s-au aliniat astrele şi dezastrele de s-au trezit implicaţi în asemenea poveşti. Curios, nu-i aşa? Şi dacă părinţii şi fraţii, rubedeniile, apropiaţii, vecinii, prietenii sunt de partea celor vizaţi de mâna legii - pot înţelege până la un punct – curios mi se pare cum de şi victimele ajung să-i compătimească. Zilele trecute auzisem că tânăra violată de la Vaslui cerea clemenţă pentru ultimul dintre făptaşi, pe motiv că i-a fost milă de ea. Da’ de violat, tot a violat-o! Cu milă, desigur.
* Viol gramatical. Cazul de la care am plecat s-a petrecut în Timiş, unde o tânără a acceptat fantezia unui amor în trei propusă de prietenul ei, dar când în schemă a vrut să intre şi un al patrulea, a refuzat. Aşa că s-a lăsat cu palme şi-un sex cu forţa. România Tv îmi povestea dimineaţă câte SMS-uri de iertare îi trimisese, din arest, prietenul ei. Victima era, de data asta, sărmana limba română, violată gramatical cu perversiuni.
