* Documentar. „Evident, nu semăn cu niciunul dintre aceşti torcători de cuvinte, care-şi croşetează costume şi cariere, glorii, orgolii. Deşi mă mişc printre ei şi ei îmi privesc cuvintele ca pe nişte pulovere... «Ce bine eşti îmbrăcată!», îmi spun. «Ce bine îţi vine poema!»... fără să ştie că poemele nu sunt haina mea, ci scheletul, extras dureros şi aşezat deasupra cărnii, ca o carapace. Cu lecţia ţestoaselor, care astfel supravieţuiesc. Lungi şi nefericit ...