Oare cât e ceasul? - mă întreabă Grigore, uitându-se pe pereţi, poate vede vreun orologiu cu cuc, cu pupăză, cu sticlete, cu vultur, cu găină, cu măcăleandru. Nu ştiu cât e, dar la ce-ţi trebuie să ştii? - îi răspund în doi peri, mai ales că sunt un duşman al instrumentelor de măsurare a timpului. Vreau să prind „Moromeţii” la televizor, că-l dă-n seara asta, pe TVR-2! - huruie Papugiu. Păi, nu l-ai văzut pân-acuma? Ai citit cartea? Ce părere au de celebra bă ...

O noapte şi-o zi, şi o noapte şi-o zi.../ şi încă, şi încă - nimica din Sus şi nimica din Jos/ nu trece pe lângăîncrederea mea că n-am fost (in)util/ şi n-am nici o vinăcă numai atâtea Păcate-am făcut:/ uimire-n lumină,uimire şi-n beznă, şi-n glumă uimit,/ uimit la-ntâmplare,şi Tot ce se vede e Tot ce-a rămas:/ Nimic în Mişcare!Paradă de mofturi, cortegii de măşti/ şi glorii mărunte,viclean carnaval şi spectacol mizer/ şi-uimiri muribunde,gândaci de asalt, c ...

Care va să zică, după ce că le ţin companie, lui Grigore şi nepoatei sale, Mariţa, dar şi altor cheflii amatori de „senzaţii tari”, se mai şi reped la mine cu poezii despre numele Tatălui, despre numele Fiului, despre numele Sfântului Duh... şi, iată, despre Patrie! Despre Matrie, adicătelea! Că prietenii mei au Matrie! O au cu ei, în buzunarul de la piept! Fiecare dintre ei, după cum văd că-mi arată, şi-a cioplit/dăltuit o statuetă/patrie din cremene ori din lemn, ş ...

dacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mari,să-nţeleg ce-nseamnă raza,/ strălucirea unui nimb,să mă bată dumnezeul/ simptomatic al iubiriişi să nu mă mai conjuge/ sclav la vreme şi la timp,să mă pună la osândă,/ ca pe-un trădător de neam...şi să beau doar apă chioară/ din ulciorul lui khayyamdacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mici,ca să nu mi se mai pară/ mare jurul sec şi greu...uite-aşa, să se închidă/ mult mai repede şi bine,poate ...

Sigur că da! Răposatul Nae Chirigiu a fost unul dintre cei mai mari patrioţi din partea de sud a Moldovei de nord! Şi n-a fost patriot de apă dulce, de apă sărată, de cârpă, de mucava, de sanchi, de florile mărului...de brânză, că se mănâncă cu mămăligă caldă, de ochii lumii in/culte, de dragul biografiei...ci unul dintre cei mai înverşunaţi naţionalişti, mereu cu mâna pe trăgaciul dragostei de Ţară şi de Neam, nu dintre aceia ademeniţi cu tâmpenia lui Cicero, � ...

Absenţă dragă, te anunţ/ cu mare bucurie:la trei ş-un sfert fac un denunţ/ istoric, să se ştiecă sunt umplut până-n refuz/ cu milă şi candoare,că tolerez şi iert şi scuz/ în orice-mprejurare,că n-am nimic în plus decât/ o genă generoasă,care mă-nvaţă să nu râd/ când mortul stă pe masă,care mă-nvaţă să nu joc/ trădare, ură, sfadă,şi să nu-mi ţin pe lângă foc/ statuia de zăpadă! Absenţă dragă, dacă poţi, să fii şi tu prezentăla trei ş-un sfert, ...

Care va să zică, Grigore Papugiu mă surprinde, da? Care va să zică, ciracul meu din Şcoală şi din Copilărie şi din Tinereţe vrea să mă facă la praf, să mă pună la ascultare şi la punct, să mă facă ferfeniţă cu biblicul/sacrosanctul „eu sînt cel ce sînt”, da? Care va să zică, tâmpul nu-i ce pare a fi, nu pare ce este a fi! Cred că se crede mult mai credincios creştin decât mine, mai ales că eu nu tocesc pragul bisericii, cum distinsa lui persoană „fizică” ...

Râurându-şi părul lung până la mine, pleacă şi se-ntoarce, parcă (n)-ar cunoaşte cea mai dreaptă cale dinspre unde vine de o viaţă-ntreagă, râde şi mă paşte! Ce-i o viaţă-ntreagă? poate să (n)-ajungă, poate să şi moară, să şi treacă peste...! cât ar fi de scurtă, cât ar fi de lungă, este tot aceeaşi, tot întreagă este! Oare cui plăteşte printr-această crudă, printr-această crudă osândire-n care pleacă şi se-ntoarce chioară, surdomută, râurându ...

Mariţa-i vânzătoare de alcool şi uscături în „Cireşica”! Însetaţii fideli şi infideli o respectă... de frică! Fiindcă asta nu-i dusă des la biserică! Nu-i dusă aproape deloc, vreau să spun! Nu intră-n Lăcaşul sfânt... (aşa se zice, nu?)... decât la câte-o Moarte, la câte-o Nuntă şi la câte-un Botez! Da-n adâncimile Eonului său e infinit mai credincioasă decât habotnicii care beau agheasmă şi mâncă năfurică-n văzul lumii... ş-apoi umblă cu claponul şi ...

ne/dumirit şi tributar ne/norocirii de-a fi naiv în dezacord cu tot ce nu-i armonios şi pur şi simplu, mă cutremur şi mă întreb scurt, clar, precis, concis: al Cui e-acest Rotund plin cu Extaz şi Agonie, ne/cruţător, ne/răbdător şi des/frânat? Cine-i sau Ce-i Acel cu musca pe căciulă? [nici un răspuns!... tăcerea sună OCUPAT!] cred că (nu) ştiu, însă nu cred că nu se poate pune Accent pe-un Cine/Ce ne/controlat, (nu) crede că (n)-am atâta inimă şi minte să (nu) mă ...