Sunt la o înmormântare neobişnuită. Din aia de fiţe. Şi cu fiţe. Cu feţe mortuare întrerupte de durere confecţionată. Cu lacrimi artificiale. Ca florile. Cu fanfară. Cu onoruri militare. Cu aer cernit pe dinafară. Că pe dinăuntru vibrează de roz. Cu bocitoare. Astea plâng de rup pământul. Torenţial. Mortu-i liniştit, lămurit, stăpân pe situaţie. Îl doare taman în veşnicie de plusurile şi de minusurile celor din alaiul funebru. Popa dă ultimele ordine înainte de a p ...

Atunci, la prima şi cea mai frumoasă întâlnire a noastră, i-am promis că am s-o fac şi am s-o îmbrac în rochie de crizantemireasă! Şi ea, prea mult răbdătoarea şi aşteptătoarea cestui moment, mai crede şi acum! Trebuie să creadă, că nu are încotro! Ea ştie că eu mă ţin de Cuvânt, chiar dacă miroase a Târziu! Ea ştie că o iubesc ireversibil, precum fenicienii, care îşi adorau corăbiile plecate-n largul Deşertăciunii, deşi erau siguri că toate sunt scufundate, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"!un copil, şi o păpuşă,/ şi-o păpuşă, şi-un copil,şi o mamă care face/ jucării pentru-amândoi,şi un tată fără margini,/ într-un (in)finit subtil,într-o lume treacă-meargă/ înainte şi-napoi! !uite azi şi uite mâine/ cum se fac (întruna) ieri,şi cum ce n-a fost există/ sub un semn miraculos,uite cum scânceşte, uite/ rodul sfintelor tăceri,iar (pa)harul şi (văz)duhul/ leagănă şi sus şi jos! !uite-aşa se ...

Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou"veniţi, vă rog, la mine-n catacombe –mâine aduc trecutul în prezent –fiindcă viitorul nu mai vine,eu sunt cel mai amarnic repetent !!!veniţi să vă luaţi tot ce mai este,ce se mai poate din ce-a fost demult –luaţi, că se termină şi trecutulşi n-am să am la ce să mai ascult !!!s-ajungeţi negreşit şi până mâine –după aceea tot va fi târziu,va fi doar niciodată-ntotdeaunaşi n-am să înţeleg ce nu mai ştiu !!!n- ...

Cumpăr o cutie cu boabe vietnameze pentru papagal. Numai o cutie, că pasărea asta nu-i hulpavă ca domnul Om. Omul haleşte cu nemiluita. Cu metrul pătrat şi cu metrul cub. Cu hectarul. Mai ales Omul românesc. După ultimele statistici şi după toate observaţiile în direct, Omul românesc mănâncă mult şi trăieşte puţin. Grătaru-i obsesia lui. Şi hărmălaia. Fiindcă, iată, mă întorc din piaţă, agale, fără gânduri cuplate la cotidian. Pe spaţiul aproape verde al curți ...

La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu apă, un lighean, o cană, un vis ş-un dumnezeu. Ş-o singură ogradă. Care-i şi grădină. Ş-o fântână. N-are ceas. Nu-i trebuie. Că n-are treabă cu timpul. N-are nici baro ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"zicea că toate-toate sunt departe, şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc - degeaba cred şi sper în "după moarte", cu "pământesc" şi fără "pământesc"!!! zicea că toate-toate sunt aproape, dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc - degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape cu "omenesc" şi fără "omenesc"!!! zicea, nitam-nisam, că lumea largă e-o sumă oarecare (?) de strâmtori... eu fluieram şi fluier "treacă-meargă" - şi ...

Mă duc în piaţă să cumpăr seminţe pentru papagal. Nu mănâncă mult, dar nu-l pot trece cu vederea. Mai ales că, arareori, când stă şi meditează sub trandafirul japonez, îmi umple duhul şi văzduhul odăii cu triluri asiatice tămăduitoare din repertoriul său misterios. Sărmănelul tropical rătăcit prin temperat continentala şi mizerabila in/cultură europeană abia-şi mai duce zilele din cauza mârlanilor făcători de zgomot, toată ziua şi toată noaptea, fără oprire, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"E mâine, Mamă... parcă ieri eraun astăzi... dimpreună... dar nici gândulnu mă ducea să văd în locul tăucenuşa unui vis înflăcărându-l,înflăcărându-mi timpul până cândîncepe punctul pregătit să vinăîn drumul meu, să-i spun şi să-i arătcum ai făcut şi mi-ai lăsat lumină !!!E mâine, Mamă... dar tu nu mai viimăcar aşa, o clipă, la fereastră,să vezi şi să auzi cum lacrămi curgdin ochii lumânării, pe ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Sunt bulgărul acela - cred că-l ştii -rostogolit în jurul firii talecând timpul meu - tic-tac, tac-tic - băteaca un pui strâmb, cu aripi inegale!Şi m-ai văzut şi-ai spus că nu mă laşideparte, fără ploaie şi zăpadă,să mă usuc, să fiu biet lut uitat,că n-ai s-azvârli cu mine niciodată -şi-acuma stau pierdut în calea taşi-aştept să se audă, să se vadă!Sunt bulgărul acest, pe care-l calcişi îl azvârli, frumoas ...